- ultraj
- ULTRÁJ, ultraje, s.n. Ofensă, insultă, ameninţare, act de violenţă împotriva unui reprezentant al autorităţii publice aflat în exerciţiul funcţiunii (şi care constituie o infracţiune); p. gener. jignire, ofensă (gravă), ameninţare, act de violenţă împotriva cuiva. [var.: ultrágiu s.n.] – După fr. outrage, it. oltraggio.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ULTRÁJ s. v. afront, injurie, insultă, jignire, ocară, ofensă, ruşine, umilinţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeultráj s. n., pl. ultrájeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficULTRÁJ ultraje n. 1) Ofensă adusă unei persoane oficiale (aflate în exerciţiul funcţiunii) constând din vorbe, gesturi sau ameninţări. 2) Jignire gravă. /<fr. oultrage, it. oltraggioTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXULTRÁJ s.n. Insultă adusă unui reprezentant al autorităţii publice în exerciţiul funcţiunii; (p. ext.) ofensă, insultă la adresa cuiva; jignire. [var. ultragiu s.n. / cf. fr. outrage < lat. ultra – peste].Trimis de LauraGellner, 23.06.2007. Sursa: DNULTRÁJ s. n. insultă adusă unui reprezentant al autorităţii publice în exerciţiul funcţiunii; (p. ext.) ofensă, jignire adusă cuiva. (după fr. outrage, it. oltraggio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNultráj (-je), s.n. – Ofensă, insultă adusă autorităţii. – var. ultragiu. it. oltraggio, cf. fr. outrage. – Der. ultragia, vb. (a comite un ultraj).Trimis de blaurb, 15.04.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.