Dicționar Român. 2013.
ultraj — ULTRÁJ, ultraje, s.n. Ofensă, insultă, ameninţare, act de violenţă împotriva unui reprezentant al autorităţii publice aflat în exerciţiul funcţiunii (şi care constituie o infracţiune); p. gener. jignire, ofensă (gravă), ameninţare, act de… … Dicționar Român
ultragia — ULTRAGIÁ, ultragiez, vb. I. tranz. A insulta pe un reprezentant al autorităţii în exerciţiul funcţiunii, a comite un ultraj; p. gener. a jigni, a insulta, a ofensa etc. (grav) pe cineva [pr.: gr a]. – Din ultragiu (după fr. outrager). Trimis de… … Dicționar Român
afront — AFRÓNT, afronturi, s.n. Insultă, jignire, ofensă, adusă cuiva în public. – Din fr. affront. Trimis de ana zecheru, 26.08.2002. Sursa: DEX 98 AFRÓNT s. v. jignire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime afrónt s. n. (sil. front), pl.… … Dicționar Român
