- ocărî
- OCĂRÎ́, ocărăsc, vb. IV. tranz. 1. (pop.) A mustra, a certa, a dojeni. 2. (înv. şi pop.) A vorbi de rău, a defăima, a denigra. [var.: (înv. şi pop.) ocărí vb. IV] – Din sl. ocarjati.Trimis de oprocopiuc, 03.05.2004. Sursa: DEX '98OCĂRÎ vb. v. înjura.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeOCĂRÎ vb. v. admonesta, bârfi, blama, calomnia, certa, cleveti, dăscăli, defăima, denigra, desconsidera, discredita, dispreţui, dojeni, moraliza, mustra, nesocoti, ponegri.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeocărî́ vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ocărăsc, imperf. 3 sg. ocărá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ocăráscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA OCĂR//Î́ ocărîăsc tranz. A trata cu vorbe de ocară; a certa; a batjocori. /<sl. ocarjatiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXocărî (ocărắsc, -ît), vb. – A insulta, a înjura. sl. okarjati "a mustra", ukarjati "a acuza" (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 223), cf. sb. okarati, pol. ukaráć. – Der. ocară, s.f. (injurie, insultă, oprobiu, ruşine); ocărîtor, adj. (care înjură); ocărît, adj. (înv., ruşinos); ocarnic, adj. (înv., ruşinos).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.