blestema

blestema
BLESTEMÁ, bléstem, vb. I. tranz. A invoca urgia divinităţii împotriva cuiva. ♦ intranz. A înjura, a ocărî, a huli.[prez. ind. acc. şi: blestém] – lat. pop. blastimare (= blasphemare).
Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX '98

A blestema ≠ a binecuvânta
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

BLESTEMÁ vb. v. excomunica.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

blestemá vb., ind. prez. 1 bléstem/blestém, 3 sg. şi pl. bléstemă/blestémă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A BLESTEMÁ bléstem 1. tranz. A supune unui blestem; a condamna la nenorocire. 2. intranz. A rosti blesteme la adresa cuiva. /<lat. blastemare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

blestemá (-m, -át), vb. – 1. A huli, a ocărî. – 2. (refl.) A face jurămînt, a se jura. – 3. A vorbi de rău, a ponegri, a defăima. – var. blăstăma, blăstema. Mr. blastim, megl. bl’astim. lat. *blastēmāre, der. de la blasphemāre (Puşcariu 205; Meyer, alb. St., IV, 27; REW 1155; Candrea-Dens., 162; DAR); cf. sp. lastimar, care atestă existenţa formei lat. vulg., cu t în loc de f; v. şi it. biasimare, fr. blâmer. Der. blestem, s.n. (blestemare, afurisire), care pare a fi un der. postverbal, dar pe care Pascu, I, 52, îl consideră un der. de la lat. *blastemium (în loc de blasphemium); blestemat, adj. (ticălos, afurisit; bandit; potlogar); blestemăţesc, adj. (infam); blestemăţeşte, adv. (înv., în chip mizerabil); blestemăţi, vb. (a ajunge rău); blestemăţie, s.f. (acţiune reprobabilă, în general).
Trimis de blaurb, 10.09.2006. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • jura — JURÁ, jur, vb. I. 1. tranz. şi refl. A afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ. ♢ tranz. A întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziţie sau o mărturie. ♢ refl. A promite prin jurământ. 2. refl. (pop.) A se afurisi …   Dicționar Român

  • damna — DAMNÁ, damnez, vb. I. tranz. (livr.; în mitologia greco romană şi în religia creştină) A condamna la chinurile infernului. ♦ A blestema. – Din fr. damner, lat. damnare. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  damná vb., ind …   Dicționar Român

  • afurisi — AFURISÍ, afurisesc, vb. IV. tranz. (bis.) A arunca anatema asupra cuiva; a anatemiza. ♦ refl. A se jura. – Din sl. aforisati. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  A afurisi ≠ a binecuvânta Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • blestemat — BLESTEMÁT, Ă, blestemaţi, te, adj. 1. Lovit, ajuns de blestem. ♦ Rău, neprielnic, duşmănos. 2. (Adesea substantivat) Cu purtări rele; depravat, rău, ticălos. – v. blestema. Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX 98  BLESTEMÁT adj., s. 1. adj. v …   Dicționar Român

  • blestem — BLESTÉM, blesteme, s.n. Invocare a urgiei divinităţii împotriva cuiva; nenorocire a cuiva pusă pe seama furiei divine. [acc. şi: bléstem] – Din blestema (derivat regresiv). Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX 98  BLESTÉM s. 1. imprecaţie,… …   Dicționar Român

  • oropsi — OROPSÍ, oropsesc, vb. IV. tranz. 1. A asupri, a urgisi, a prigoni, a persecuta. 2. (pop.) A izgoni, a alunga. ♦ A lăsa la voia întâmplării; a părăsi. 3. (înv. şi reg.) A certa, a ocărî, a blestema. [var.: (reg.) horopsí vb. IV] – et. nec …   Dicționar Român

  • procleţi — PROCLEŢÍ vb. v. afurisi, anatemiza, blestema, excomunica. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  procleţí, procleţésc, vb. IV 1. (înv.) a excomunica, a anatemiza; a blestema; a condamna, a dezaproba. 2. (refl.; reg.; despre boli; în… …   Dicționar Român

  • aliman — ALIMÁN, alimane, s.n. (reg.) Apă adâncă. ♢ expr. A ajunge la aliman = a da (şi a nu mai putea scăpa) de un necaz. – sb. alaman (< tc.). Trimis de cornel, 05.02.2004. Sursa: DLRM  alimán ( nuri), s.n. – Necaz, belea, primejdie. tc. (arab.) al… …   Dicționar Român

  • anatemiza — ANATEMIZÁ, anatemizez, vb. I. tranz. (Rar) A arunca anatema asupra cuiva; a afurisi. – Anatemă + suf. iza. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ANATEMIZÁ vb. v. excomunica. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  anatemizá …   Dicționar Român

  • binecuvânta — BINECUVÂNTÁ, binecuvântez, vb. I. tranz. 1. (Despre Dumnezeu) A revărsa graţia divină; a blagoslovi. ♦ (Despre preoţi) A revărsa harul divinităţii asupra unui lucru sau asupra oamenilor; a blagoslovi. ♦ p.anal. A dori prosperitate şi fericire… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”