binecuvânta

binecuvânta
BINECUVÂNTÁ, binecuvântez, vb. I. tranz. 1. (Despre Dumnezeu) A revărsa graţia divină; a blagoslovi. ♦ (Despre preoţi) A revărsa harul divinităţii asupra unui lucru sau asupra oamenilor; a blagoslovi. ♦ p.anal. A dori prosperitate şi fericire cuiva (invocând adesea numele lui Dumnezeu). 2. A lăuda, a slăvi pe Dumnezeu. ♦ p. anal. A lăuda, a preamări pe cineva în semn de recunoştinţă. [prez. ind. şi: (rar) binecuvấnt] – Bine + cuvânta (după sl. blagosloviti).
Trimis de paula, 04.01.2006. Sursa: DEX '98

A binecuvânta ≠ a afurisi, a blestema
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

BINECUVÂNTÁ vb. 1. (bis.) a blagoslovi, (înv.) a ura. (I-a binecuvânta pe credincioşi.) 2. v. preamări.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

binecuvântá vb., ind. prez. 1 sg. binecuvântéz, 2 sg. binecuvântézi, 3 sg. şi pl. binecuvânteáză
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A BINECUVÂNT//Á binecuvântaéz tranz. 1) A face să se bucure de fericire, revărsând harul divin; a blagoslovi. 2) (despre preoţi) A ajuta să beneficieze de harul divinităţii prin invocare; a blagoslovi. 3) fig. A susţine, exprimându-şi acordul; a aproba; a încuviinţa; a consimţi. /bine + a cuvânta
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

binecuvîntá (-intéz, -át), vb. – A blagoslovi. De la bine şi cuvînta, compuşi ca în gr. εὐλογείν, sl. blagosloviti, cf. lat. benedicere. În limbajul ecleziastic continuă să fie limpede compunerea; fapt pentru care se pot separa elementele sale, ca în fraza liturgică bine este cuvîntat cel ce vine întru numele Domnului. – Der. binecuvîntare, s.f. (acţiunea, formula sau gestul de a binecuvînta); binecuvântător, adj. (care binecuvîntează).
Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • binecuvântá — vb., ind. prez. 1 sg. binecuvântéz, 2 sg. binecuvântézi, 3 sg. şi pl. binecuvânteázã; conj. prez. 3 sg. şi pl. binecuvântéze …   Romanian orthography

  • blagoslovi — BLAGOSLOVÍ, blagoslovesc, vb. IV. tranz. (Adesea fig.) A binecuvânta. – Din sl. blagosloviti. Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX 98  BLAGOSLOVÍ vb. v. binecuvânta. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  …   Dicționar Român

  • binecuvântare — BINECUVÂNTÁRE, binecuvântări, s.f. Acţiunea, formula sau gestul de a binecuvânta; benedicţiune, blagoslovire, blagoslovenie. ♢ expr. A (sau a şi) da binecuvântarea = a fi de acord (cu ceva); a aproba. – v. binecuvânta. Trimis de paula, 21.06.2002 …   Dicționar Român

  • afurisi — AFURISÍ, afurisesc, vb. IV. tranz. (bis.) A arunca anatema asupra cuiva; a anatemiza. ♦ refl. A se jura. – Din sl. aforisati. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  A afurisi ≠ a binecuvânta Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • aldui — ALDUÍ, alduiesc, vb. IV. tranz. (înv. şi reg.) 1. (În formule de salut) A binecuvânta. 2. (ir.) A lovi (cu putere). – magh. áldani. Trimis de cornel, 01.02.2008. Sursa: DLRM  aldui, alduiesc v.t. (intl.) a lovi cu putere în cap (Notă: Definiţia… …   Dicționar Român

  • binecuvântat — BINECUVÂNTÁT, Ă, binecuvântaţi, te, adj. 1. Care a primit binecuvântare religioasă; blagoslovit. ♦ fig. Înzestrat, talentat, dotat. 2. (Despre lucruri) Care are o acţiune binefăcătoare. 3. (Despre cauze, motive etc.) Bine întemeiat, îndreptăţit,… …   Dicționar Român

  • blestema — BLESTEMÁ, bléstem, vb. I. tranz. A invoca urgia divinităţii împotriva cuiva. ♦ intranz. A înjura, a ocărî, a huli.[prez. ind. acc. şi: blestém] – lat. pop. blastimare (= blasphemare). Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX 98  …   Dicționar Român

  • ferici — FERICÍ, fericesc, vb. IV. 1. tranz. A considera, a socoti pe cineva fericit. ♦ refl. (fam.) A se socoti mulţumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (înv.) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. 2. tranz. şi refl. A… …   Dicționar Român

  • impoziţiune — IMPOZIŢIÚNE s. f. (rel.) punere a mâinilor pe cineva pentru a l binecuvânta. (< fr. imposition, it. imposizione) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …   Dicționar Român

  • preablagoslovi — preablagosloví, preablagoslovésc, vb. IV (înv.) a blagoslovi, a slăvi, a binecuvânta mult, întruna. Trimis de blaurb, 23.10.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”