ferici

ferici
FERICÍ, fericesc, vb. IV. 1. tranz. A considera, a socoti pe cineva fericit. ♦ refl. (fam.) A se socoti mulţumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (înv.) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. 2. tranz. şi refl. A face sau a deveni fericit. – Din ferice.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

A ferici ≠ a neferici
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

FERICÍ vb. (pop.) a noroci. (Soarta îl ferici.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

FERICÍ vb. v. binecuvânta, felicita, glorifica, lăuda, mări, preamări, preaslăvi, proslăvi, slăvi.
Trimis de siveco, 02.01.2009. Sursa: Sinonime

fericí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. fericésc, imperf. 3 sg. fericeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. fericeáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A FERIC//Í fericiésc tranz. 1) A face fericit. 2) înv. A ridica în slăvi; a slăvi; a preamări; a glorifica. /Din ferice
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • fericí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. fericésc, imperf. 3 sg. fericeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. fericeáscã …   Romanian orthography

  • fericit — FERICÍT, Ă, fericiţi, te, adj., s.m. 1. adj. (Adesea substantivat) Care se află într o stare de deplină mulţumire sufletească, plin de bucurie. 2. adj. Care aduce fericire, provoacă mulţumire; care este bun, favorabil. 3. s.m. Primul grad de… …   Dicționar Român

  • feric — FÉRIC, Ă, ferici, ce, adj. (Despre substanţe) Care are în compoziţia sa fier trivalent. Acid feric. Oxid feric. – Din fr. ferrique. Trimis de LauraGellner, 09.10.2006. Sursa: DEX 98  féric adj. m., pl. férici; f. sg. férică …   Dicționar Român

  • ferice — FERÍCE adj. invar., s.f. 1. adj. invar. (Poetic) Fericit. ♢ expr. Ferice de mine (sau de tine etc.)! = ce fericit sunt (sau eşti etc.)! 2. s.f. (înv.) Fericire. ♢ expr. A l bate (pe cineva) fericea, se spune despre un om sau unui om norocos. – …   Dicționar Român

  • fericire — FERICÍRE, fericiri, s.f. Stare de mulţumire sufletească intensă şi deplină. ♢ loc. adv. Din fericire = printr un concurs de împrejurări favorabile. – v. ferici. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98  Fericire ≠ nefericire Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • noroci — NOROCÍ, norocesc, vb. IV. tranz. 1. (pop. şi fam.) A face pe cineva fericit, a aduce cuiva noroc; a ferici. ♦ refl. A deveni fericit, a avea norocul, fericirea să... 2. (pop.) A ursi, a meni, a hărăzi, a sorti cuiva ceva. – Din noroc. Trimis de… …   Dicționar Român

  • féric — adj. m., pl. férici; f. sg. féricã, pl. férice …   Romanian orthography

  • felicita — FELICITÁ, felícit, vb. I. tranz. A adresa cuiva cuvinte de laudă pentru un succes obţinut; a exprima cuiva urări de fericire cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări etc., a gratula. ♦ (fam.) A se socoti mulţumit, satisfăcut,… …   Dicționar Român

  • ferica — fericá vb. I (înv.) 1. a ferici (pe cineva); a socoti pe cineva fericit. 2. a face bine cuiva. Trimis de blaurb, 04.11.2008. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • fericitor — FERICITÓR, OÁRE, fericitori, oare, adj. (Rar) Care produce fericire. – Ferici + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  fericitór adj. m., pl. fericitóri; f. sg. şi pl …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”