felicita

FELICITÁ, felícit, vb. I. tranz. A adresa cuiva cuvinte de laudă pentru un succes obţinut; a exprima cuiva urări de fericire cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări etc., a gratula. ♦ (fam.) A se socoti mulţumit, satisfăcut, fericit (pentru rezultatul obţinut, pentru atitudinea avută etc.). [var.: (înv.) fericitá vb. I.] – Din fr. féliciter.

Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX '98



FELICITÁ vb. (înv. şi glumeţ) a (se) congratula, (înv.) a (se) ferici, (fam.) a (se) gratula, a (se) hiritisi. (Se felicita reciproc pentru succesele dobândite.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



felicitá vb., ind. prez. 1 sg. felícit, 3 sg. şi pl. felícită

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A FELICITÁ felícit tranz. A trata cu urări de bine, exprimând admiraţie (în legătură cu un eveniment). /<fr. féliciter

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



FELICITÁ vb. I. tr. A spune cuiva cuvinte de laudă, urări cu ocazia unei aniversări, a unui eveniment important, a unor succese etc. ♦ refl. (fam.) A se socoti fericit, mulţumit pentru un rezultat obţinut. [P.i. felícit, -tez, 3,6 -tă. / < fr. féliciter, it. felicitare].

Trimis de LauraGellner, 20.06.2006. Sursa: DN



FELICITÁ vb. I. tr. a spune cuiva cuvinte de laudă, urări cu ocazia unei aniversări, a unui eveniment important etc. II. refl. (fam.) a se socoti mulţumit pentru un rezultat obţinut. (< fr. féliciter)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN