- noroci
- NOROCÍ, norocesc, vb. IV. tranz. 1. (pop. şi fam.) A face pe cineva fericit, a aduce cuiva noroc; a ferici. ♦ refl. A deveni fericit, a avea norocul, fericirea să... 2. (pop.) A ursi, a meni, a hărăzi, a sorti cuiva ceva. – Din noroc.Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98NOROCÍ vb. v. da, destina, ferici, hărăzi, hotărî, meni, orândui, predestina, rândui, saluta, sorti, ursi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimenorocí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. norocésc, imperf. 3 sg. noroceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. noroceáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA NOROC//Í norociésc tranz. pop. 1) A face să aibă noroc. 2) (în superstiţii şi în creaţia folclorică) A supune unor vrăji, prestabilind viitorul; a sorţi; a ursi; a hărăzi. /Din norocTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.