hărăzi

HĂRĂZÍ, hărăzesc, vb. IV. tranz. 1. A stabili, a hotărî (ceva) dinainte, în vederea unui scop; a destina (1). ♦ (înv.) A dedica, a închina. 2. (înv.) A face cuiva un dar, o cinste, o donaţie; a acorda un drept, un privilegiu, un titlu, o distincţie. – Din sl. harizati.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



HĂRĂZÍ vb. 1. a da, a destina, a hotărî, a meni, a orândui, a predestina, a rândui, a sorti, a ursi, (rar) a predetermina, a preursi, (pop.) a noroci, a scrie, a soroci, (înv.) a tocmi, (fig.) a rezerva. (Ce ne-a hărăzi soarta?) 2. v. predestina. 3. v. destina. 4. v. consacra.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



hărăzí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hărăzésc, imperf. 3 sg. hărăzeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. hărăzeáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A HĂRĂZ//Í hărăziésc tranz. 1) (despre soartă, destin, ursită etc.) A determina în prealabil ca având un caracter inevitabil; a predestina; a sorti; a ursi. 2) înv. A destina din timp în semn de omagiu; a închina; a dedica; a consacra. 3) înv. (titluri, posturi, distincţii, privilegii etc.) A acorda din timp printr-un angajament. /< sl. harizati

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



hărăzí (hărăzésc, hărăzít), vb. – 1. A da, a acorda. – 2. A dedica, a închina. – Mr. hărăsire, hărzire. ngr. χαρίζω (Murnu 27), în parte prin intermediul sl. charizati. – Der. hărăzeală (var. hărăzitură), s.f. (înv., donaţie; închisoare); hărăzitor, adj. (care hărăzeşte). – cf. har, haram.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER