destina

DESTINÁ, destinez, vb. I. tranz. 1. A stabili, a hotărî (ceva) dinainte, în vederea unui scop; a hărăzi. 2. A hotărî dinainte soarta unei fiinţe sau a unui lucru; a ursi, a meni, a sorti, a predestina. – Din fr. destiner, lat. destinare.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



DESTINÁ vb. 1. v. hărăzi. 2. v. predestina. 3. a hărăzi, a meni, a supune. (Pădurea aceasta este destina tăierii.) 4. v. consacra. 5. v. afecta.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



destiná vb., ind. prez. 1 sg. destinéz, 3 sg. şi pl. destineáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A DESTIN//Á destinaéz tranz. l) A stabili dinainte prin destin. 2) (desfăşurarea unor evenimente) A fixa din timp; a meni. 3) A prepara din timp şi temeinic. 4) (viaţă, tinereţe etc.) A oferi în întregime; a dedica; a consacra. 5) v. A PREDESTINA. /<fr. destiner, lat. destinare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



DESTINÁ vb. I. tr. 1. A stabili, a hotărî, a indica (ceva) pentru un scop anumit. 2. A meni, a sorti. [P.i. -nez şi destín. / < fr. destiner, it., lat. destinare].

Trimis de LauraGellner, 10.05.2006. Sursa: DN



DESTINÁ vb. tr. 1. a stabili, a hotărî, a indica (ceva) pentru un scop anumit. 2. a meni, a sorti; a dedica, a consacra. (< fr. destiner, lat. destinare)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN