meni

MENÍ, menesc, vb. IV. tranz. 1. A hotărî de mai înainte; a decide, a dispune; a destina, a sorti. ♦ tranz. şi intranz. A exprima o dorinţă în favoarea cuiva; a ura². ♦ (În credinţe şi superstiţii) A predestina, a ursi. ♢ (înv.) A prevesti, a prezice (ceva rău). ♢ expr. (intranz.) A meni a bine (sau a rău) = a prezice lucruri favorabile (sau nefavorabile). 2. (În superstiţii) A aranja bobii, cărţile etc. într-un anumit fel şi a descânta pentru ghicit. ♦ A descânta, a vrăji. – Din sl. mĕniti.

Trimis de LauraGellner, 27.05.2004. Sursa: DEX '98



MENÍ vb. 1. v. hărăzi. 2. v. predestina. 3. v. destina. 4. v. vrăji.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



MENÍ vb. v. consacra, dărui, dedica, destina, devota, hărăzi, invoca, închina, prevesti, prezice, profetiza, profeţi, proroci, vesti.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



mení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. menésc, imperf. 3 sg. meneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. meneáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A MEN//Í meniésc tranz. 1) (desfăşurarea unor evenimente) A stabili din timp; a hotărî dinainte; a destina. 2) (mai ales ceva rău) A dori să se întâmple (cuiva) în viitor. 3) (în superstiţii şi în creaţia folclorică) A hotărî dinainte, prestabilind desfăşurarea lor; a predestina; a hărăzi; a sorti; a ursi; a soroci. /<sl. mĕniti

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



mení (menésc, menít), vb. – 1. A proroci, a dori. – 2. A fermeca, a vrăji. – 3. A destina, a predestina. – 4. A deochea, a aduce nenoroc prin fapte de magie. – 5. A ameninţa, a gesticula. sl. mĕniti "a aminti, a zice", mai curînd decît sl. mineti "a gîndi" (Tiktin). Der. din gr. μηνύω "a anunţa" (Cihac, II, 675) este improbabilă.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER