- menhir
- MENHÍR, menhire, s.n. Monument megalitic (funerar sau de cult, întâlnit mai ales în provincia Bretagne şi în sudul Angliei) de la sfârşitul epocii neolitice, construit dintr-un bloc înalt de piatră necioplită, aşezat vertical, izolat sau în grup. – Din fr. menhir.Trimis de LauraGellner, 27.05.2004. Sursa: DEX '98menhír s. n., pl. menhíreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMENHÍR menhire n. Monument megalitic funerar sau de cult, construit dintr-un bloc înalt de piatră necioplită. /<fr. menhirTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMENHÍR s.n. Monument (funerar) megalitic, format dintr-un bloc de piatră neprelucrată înălţat vertical. [< fr. menhir, cf. celt. men – piatră, hir – lung].Trimis de LauraGellner, 28.10.2006. Sursa: DNMENHÍR s. n. monument (funerar) megalitic, din blocuri de piatră neprelucrată dispuse vertical, în aliniamente, sau izolate. (< fr. menhir)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.