noroc — NORÓC, (pop.) noroace, s.n. 1. Soartă, ursită, destin (favorabil). ♢ Cu sau fără (de) noroc = a) loc. adj. şi adv. (care este) cu (sau fără) succes; b) loc. adj. care exprimă, arată (ne)fericire, (in)succes. ♢ loc. adv. La (sau … Dicționar Român
fericire — FERICÍRE, fericiri, s.f. Stare de mulţumire sufletească intensă şi deplină. ♢ loc. adv. Din fericire = printr un concurs de împrejurări favorabile. – v. ferici. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98 Fericire ≠ nefericire Trimis de siveco,… … Dicționar Român
nenorocire — NENOROCÍRE, nenorociri, s.f. 1. Stare a celui nenorocit; nefericire, durere, suferinţă mare. 2. Întâmplare care are efecte dezastruoase, care face pe cineva nenorocit; necaz mare; p. ext. dezastru. ♢ loc. adv. Din nenorocire = a) din cauza unor… … Dicționar Român
soartă — SOÁRTĂ, sorţi, s.f. 1. (În concepţiile mistice) Forţă supranaturală despre care se crede că hotărăşte irevocabil, fatal, toate acţiunile şi întâmplările din viaţa oamenilor; destin, fatalitate, noroc, scrisă, ursită. 2. Totalitatea evenimentelor… … Dicționar Român