urgie — URGÍE, urgii, s.f. (pop.) 1. Nenorocire mare care se abate asupra cuiva sau a ceva. ♢ loc. adj. De urgie = aducător de nenorocire. ♦ Dezlănţuire violentă de forţe ale naturii; prăpăd. 2. Comportare, faptă, manifestare de om duşmănos, furios etc.; … Dicționar Român
dezastru — DEZÁSTRU, dezastre, s.n. Nenorocire mare; catastrofă. – Din fr. désastre. Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 DEZÁSTRU s. calamitate, catastrofă, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru,… … Dicționar Român
foc — FOC1, focuri, s.n. I.1. Ardere violentă cu flacără şi cu dezvoltare de căldură; (concr.) materie în curs de ardere. ♢ (În exclamaţii sau imprecaţii, adesea glumeţ sau fam.) Se făcu frumoasă, arz o focul. ♢ Foc de artificii = ardere de materii… … Dicționar Român
nefericire — NEFERICÍRE, nefericiri, s.f. Starea, situaţia celui nefericit; nenorocire; întâmplare, împrejurare care aduce cuiva suferinţă, necaz, nenorocire. ♢ loc. adv. Din nefericire = din nenorocire, din păcate. – Ne + fericire. Trimis de RACAI,… … Dicționar Român
păcat — PĂCÁT, păcate, s.n. 1. Călcare a unei legi sau a unei porunci bisericeşti, abatere de la o normă (religioasă); fărădelege; p. gener. faptă vinovată, greşeală, vină. ♢ Păcatul strămoşesc (sau originar) = (în concepţia religiei creştine) greşeala… … Dicționar Român
doliu — DÓLIU, doliuri, s.n. 1. Durere profundă pricinuită de moartea cuiva sau de o mare nenorocire colectivă; atitudine plină de tristeţe a celui căruia i a murit cineva. ♢ Zi de doliu = zi care aminteşte un eveniment dureros. 2. Semn exterior… … Dicționar Român
plagă — PLÁGĂ, plăgi, s.f. 1. Leziune a ţesuturilor corpului, provocată accidental (arsură, tăietură etc.) sau pe cale operatorie; rană. 2. Situaţie nenorocită, pacoste, calamitate, nenorocire, flagel. – Din lat. plaga. Trimis de oprocopiuc, 21.03.2004.… … Dicționar Român
sodom — SODÓM s.n. (pop.) Mulţime, sumedenie (de oameni, de animale); cantitate mare (din ceva). ♦ Prăpăd, nenorocire, pustiire; p. ext. potop. – Din sl. Sodomŭ. Trimis de IoanSoleriu, 26.07.2004. Sursa: DEX 98 SODÓM s. v. arătare, calamitate,… … Dicționar Român
accident — ACCIDÉNT (1 4, 6) accidente, s.n. (5) accidenţi, s.m. 1. Eveniment fortuit, imprevizibil, care întrerupe mersul normal al lucrurilor (provocând avarii, răniri, mutilări sau chiar moartea). ♦ Fapt întâmplător, banal, care aduce nenorocire. 2. (fil … Dicționar Român
calamitate — CALAMITÁTE, calamităţi, s.f. Nenorocire mare, dezastru care loveşte o colectivitate. ♢ Flagel. – Din fr. calamité, lat. calamitas, atis. Trimis de viorelgrosu, 30.05.2007. Sursa: DEX 98 CALAMITÁTE s. v. dezastru. Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român
