dezástru — s. n., art. dezástrul; pl. dezástre … Romanian orthography
flagel — FLAGÉL, (1, 2) flageluri, s.n., (3, 4) flageli, s.m. 1. s.n. (Rar) Bici: mănunchi de nuiele folosit pentru flagelări. 2. s.n. fig. Calamitate, dezastru: spec. boală, epidemie, molimă. 3. s.m. Filament mobil protoplasmatic la unele protozoare şi… … Dicționar Român
calamitate — CALAMITÁTE, calamităţi, s.f. Nenorocire mare, dezastru care loveşte o colectivitate. ♢ Flagel. – Din fr. calamité, lat. calamitas, atis. Trimis de viorelgrosu, 30.05.2007. Sursa: DEX 98 CALAMITÁTE s. v. dezastru. Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român
sinistru — SINÍSTRU, Ă, siniştri, stre, adj., s.n. I. adj. 1. Care trezeşte sentimente de spaimă, de groază; groaznic, înspăimântător. ♦ Care inspiră oroare; oribil. 2. Primejdios, lugubru, funest; criminal2. II. s.n. Dezastru care aduce după sine mari… … Dicționar Român
cataclism — CATACLÍSM, cataclisme, s.n. Schimbare bruscă în caracterul şi în condiţiile naturii şi ale vieţii pe pământ, sub influenta unor procese atmosferice, tectonice sau vulcanice nimicitoare. ♦ fig. Răsturnare bruscă, distrugătoare, în viaţa socială. – … Dicționar Român
catastrofă — CATASTRÓFĂ, catastrofe, s.f. Eveniment tragic de mari proporţii, cu urmări dezastruoase; dezastru, nenorocire, calamitate; tragedie. – Din fr. catastrophe, lat. catastropha. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CATASTRÓFĂ s. v. dezastru … Dicționar Român
dezastruos — DEZASTRUÓS, OÁSĂ, dezastruoşi, oase, adj. Cu caracter de dezastru, de proporţiile unui dezastru; catastrofal. [pr.: tru os. – var.: dezastrós, oásă adj.] – Din fr. désastreux. Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 DEZASTRUÓS adj. 1 … Dicționar Român
potop — POTÓP, potopuri, s.n. 1. (În Biblie) Revărsare uriaşă de ape care ar fi înecat întreaga lume şi toate vieţuitoarele de pe pământ (afară de cele de pe corabia lui Noe). 2. Ploaie mare, torenţială; revărsare mare de ape, inundaţie mare. ♦ p. Gener … Dicționar Român
prăpăd — PRĂPẮD, prăpăduri, s.n. 1. Dezlănţuire de forţe, provocată de fiinţe sau de elementele naturii, care pricinuieşte mari distrugeri de bunuri sau de vieţi omeneşti; urgie, ruină, dezastru. ♢ expr. Prăpădul pământului (sau Domnului, lui Dumnezeu),… … Dicționar Român
urgie — URGÍE, urgii, s.f. (pop.) 1. Nenorocire mare care se abate asupra cuiva sau a ceva. ♢ loc. adj. De urgie = aducător de nenorocire. ♦ Dezlănţuire violentă de forţe ale naturii; prăpăd. 2. Comportare, faptă, manifestare de om duşmănos, furios etc.; … Dicționar Român
