urgie

urgie
URGÍE, urgii, s.f. (pop.) 1. Nenorocire mare care se abate asupra cuiva sau a ceva. ♢ loc. adj. De urgie = aducător de nenorocire. ♦ Dezlănţuire violentă de forţe ale naturii; prăpăd. 2. Comportare, faptă, manifestare de om duşmănos, furios etc.; ură, furie. – lat. orgia.
Trimis de valeriu, 25.03.2006. Sursa: DEX '98

URGÍE s. v. dezastru.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

URGÍE s. v. exil, exilare, pribegie, surghiun, surghiunire.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

urgíe s. f., art. urgía, g.-d. art. urgíei; pl. urgíi, art. urgíile
Trimis de siveco, 06.01.2009. Sursa: Dicţionar ortografic

URGÍ//E urgiei f. 1) Nenorocire mare, care se abate asupra cuiva; năpastă. 2) Nenorocire mare care se abate asupra unei colectivităţi; catastrofă de mari proporţii; flagel; prăpăd; calamitate; dezastru. [G.-D. urgiei] /<lat. orgia
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

-URGÍE Element secund de compunere savantă cu semnificaţia "operă", "lucrare", "lucrătură". [< it. -urgia, fr. -urgie, cf. gr. -ourgia < ergon].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

-URGÍE elem. -urg.
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

urgíe (-íi) s.f. – 1. Ură, furie. – 2. Furie dumnezeiască, pedeapsă divină. – 3. Dezastru, calamitate, nenorocire. – 4. (înv.) Exil, surghiun. – 5. Pocitanie, vrăjitoare. – Mr. urγie. gr. ỏργή, probabil prin intermediul unui lat. vulg. *orgia (Densusianu, I, 202; Puşcariu 1831; Candrea); der. directă din mgr. (Roesler 577; Murnu 58; Tiktin) nu pare posibilă fonetic. Direct din lat. *orgilĭa ‹ gr. ỏργιλος (Giuglea, RF, II, 65) este puţin probabilă. cf. Rosetti, II, 69 şi I, 174. – Der. urgisi, vb. (a persecuta, a distruge; a urî, a-i dori răul; înv., a surghiuni; a pedepsi, a nedreptăţi), cf. ngr. ỏργίζωμαι "a supăra"; urgiseală, s.f. (nenorocire).
Trimis de blaurb, 20.04.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • -urgie — urge, urgie ♦ Éléments, du gr. ourgos et ourgia; rad. ergo « je fais », ergon « œuvre, art » : chirurgie; démiurge, dramaturge, liturgie, etc. ⇒ URGIE, élém. formant Élém. tiré du lat. urgia (gr. , de « action, œuvre »), entrant dans la constr.… …   Encyclopédie Universelle

  • -urgie — Griechische Wortstämme sind im Deutschen überwiegend in Fachausdrücken zu finden, die entweder direkt dem Griechischen entstammen oder Neubildungen sind. Von einer begrenzten Anzahl dieser Wortstämme wurden und werden zahlreiche wissenschaftliche …   Deutsch Wikipedia

  • -urgie — ur|gie [über nlat. urgia u. griech. oũrgos = …arbeiter zu érgon = Arbeit, Werk]: Grundwort von Zus. mit der Bed. »Technik, Technologie«, z. B. Chemurgie, Chirurgie, Metallurgie …   Universal-Lexikon

  • urgie — chirurgie dramaturgie hydrométallurgie liturgie microchirurgie minéralurgie métallurgie neurochirurgie psychochirurgie resurgie sidérurgie surgie thaumaturgie théurgie électrométallurgie …   Dictionnaire des rimes

  • urgíe — s. f., art. urgía, g. d. art. urgíei; pl. urgíi, art. urgíile …   Romanian orthography

  • ...urgie — ur|gie <aus gr. ourgía zu érgon, vgl. ↑...urg> Wortbildungselement mit der Bedeutung »Tätigkeit, Arbeit«, z. B. Dramaturgie, Metallurgie …   Das große Fremdwörterbuch

  • plasturgie — [ plastyrʒi ] n. f. • 1962; de plast(ique) et urgie ♦ Techn. Science et technique ayant trait à la transformation des matières plastiques et à leur utilisation. N. PLASTURGISTE . ● plasturgie nom féminin Science et technique de la transformation… …   Encyclopédie Universelle

  • prăpăd — PRĂPẮD, prăpăduri, s.n. 1. Dezlănţuire de forţe, provocată de fiinţe sau de elementele naturii, care pricinuieşte mari distrugeri de bunuri sau de vieţi omeneşti; urgie, ruină, dezastru. ♢ expr. Prăpădul pământului (sau Domnului, lui Dumnezeu),… …   Dicționar Român

  • sinistru — SINÍSTRU, Ă, siniştri, stre, adj., s.n. I. adj. 1. Care trezeşte sentimente de spaimă, de groază; groaznic, înspăimântător. ♦ Care inspiră oroare; oribil. 2. Primejdios, lugubru, funest; criminal2. II. s.n. Dezastru care aduce după sine mari… …   Dicționar Român

  • -urge — urge, urgie ♦ Éléments, du gr. ourgos et ourgia; rad. ergo « je fais », ergon « œuvre, art » : chirurgie; démiurge, dramaturge, liturgie, etc. urge, urgie ❖ ♦ Élément du grec ourgos, et ourgia; rad. ergo « je fais », ergon « œuvre, art » (ex.  …   Encyclopédie Universelle

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”