- sinistru
- SINÍSTRU, -Ă, siniştri, -stre, adj., s.n. I. adj. 1. Care trezeşte sentimente de spaimă, de groază; groaznic, înspăimântător. ♦ Care inspiră oroare; oribil. 2. Primejdios, lugubru, funest; criminal2. II. s.n. Dezastru care aduce după sine mari pierderi materiale; calamitate. – Din fr. sinistre.Trimis de IoanSoleriu, 25.07.2004. Sursa: DEX '98SINÍSTRU adj., s. 1. adj. v. lugubru. 2. adj. v. funest. 3. adj. v. dezgustător. 4. s. v. dezastru.Trimis de siveco, 16.01.2009. Sursa: Sinonimesinístru adj. m., pl. siníştri; f. sg. sinístră, pl. sinístreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficsinístru s. n., art. sinístrul; pl. sinístreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSINÍ//STRU1 sinistrustră (sinistruştri, sinistrustre) 1) Care prevesteşte o nenorocire sau o catastrofă; prevestitor de rău. 2) Care îngrozeşte; producător de groază; îngrozitor; înfricoşător; înspăimântător; înfiorător. [Sil. -nis-tru] /<fr. sinistre, lat. sinister, sinistrutraTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSINÍSTR//U2 sinistrue n. livr. Nenorocire mare care se abate asupra unei colectivităţi; catastrofă de mari proporţii; prăpăd; urgie; dezastru; calamitate. [Sil. -nis-tru] /<fr. sinistre, lat. sinister, sinistrutraTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSINÍSTRU, -Ă adj. 1. (Liv.) De stânga; stâng. 2. Groaznic, înspăimântător, înfiorător. ♦ Care inspiră oroare; oribil. // s.n. (Rar) Dezastru, calamitate, prăpăd, urgie. [< fr. sinistre, cf. lat. sinister – stâng; prevestitor de nenorociri].Trimis de LauraGellner, 11.09.2005. Sursa: DNSINÍSTRU, -Ă I. adj. groaznic, înspăimântător; oribil. ♢ funest. II. s. n. dezastru, calamitate, prăpăd, urgie. (< fr. sinistre, lat. sinister)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.