urgisí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. urgisésc, imperf. 3 sg. urgiseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. urgiseáscã … Romanian orthography
urgisit — URGISÍT, Ă, urgisiţi, te, adj. 1. (pop.) Care are de îndurat mari neplăceri, necazuri, persecuţii. ♦ (Despre obiecte) Aruncat, părăsit, desconsiderat. 2. (înv.; adesea substantival) Nesuferit, rău, afurisit. ♦ Blestemat; necurat. – v. urgisi.… … Dicționar Român
oropsi — OROPSÍ, oropsesc, vb. IV. tranz. 1. A asupri, a urgisi, a prigoni, a persecuta. 2. (pop.) A izgoni, a alunga. ♦ A lăsa la voia întâmplării; a părăsi. 3. (înv. şi reg.) A certa, a ocărî, a blestema. [var.: (reg.) horopsí vb. IV] – et. nec … Dicționar Român
persecuta — PERSECUTÁ, persecút, vb. I. tranz. A urmări pe cineva cu perseverenţă în toate acţiunile sale cu scopul de a i pricinui un rău; a prigoni, a asupri, a urgisi, a oropsi; (cu sens atenuat) a provoca necazuri, neajunsuri; a nedreptăţi. ♦ A urmări cu … Dicționar Român
urgisire — URGISÍRE, urgisiri, s.f. (înv. şi pop.) Acţiunea de a (se) urgisi şi rezultatul ei. – v. urgisi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 URGISÍRE s. 1. v. persecutare. 2. v. oprimare. Trimis de siveco, 13 … Dicționar Român
apăsa — APĂSÁ, apắs, vb. I. 1. tranz. şi intranz. A se lăsa cu toată greutatea asupra unui lucru, a exercita o presiune asupra unui corp; a presa. ♦ intranz. fig. A accentua, a sublinia în vorbire un cuvânt, o frază etc. 2. tranz. fig. A asupri, a… … Dicționar Român
bântui — BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV. 1. tranz. şi intranz. (Despre forţele naturii: la pers.3) A lovi insistent şi cu violenţă (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. A cutreiera. ♦ tranz. (Despre boli, războaie, năvăliri) A pustii, a… … Dicționar Român
catatrexi — CATATREXÍ vb. v. năpăstui, nedreptăţi, oropsi, persecuta, prigoni, urgisi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
călca — CĂLCÁ, calc, vb. I. I. 1. intranz. A pune piciorul pe ceva sau pe undeva; a păşi. ♢ expr. A călca din pod (sau de sus) = a umbla ţanţoş, trufaş. A călca în străchini = a umbla neatent, a fi stângaci; a face gafe. A călca pe urmele cuiva = a avea… … Dicționar Român
despuia — DESPUIÁ, despói, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) dezbrăca în pielea goală. ♦ A (se) desfrunzi; a lăsa sau a rămâne fără verdeaţă. 2. tranz. A i lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. 3. tranz. A jupui de piele. ♦ (Rar) A curăţa de coajă; a coji … Dicționar Român
