- urgenţă
- URGÉNŢĂ, urgenţe, s.f. Însuşirea, caracterul a ceea ce este urgent; situaţie care necesită o rezolvare urgentă; necesitate de a rezolva imediat o problemă. ♢ loc. adv. De urgenţă = imediat, numaidecât, repede, fără întârziere. – Din fr. urgence.Trimis de valeriu, 23.09.2007. Sursa: DEX '98URGÉNŢĂ s. grabă, zor, (Transilv.) sorgoşeală, (înv.) sârguială. (E mare urgenţă să ...)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeurgénţă s. f., g.-d. art. urgénţei; (situaţii) pl. urgénţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficURGÉNŢ//Ă urgenţăe f. 1) Caracter urgent. urgenţăa deciziei. 2) Necesitate urgentă; situaţie urgentă. Măsuri de urgenţă. ♢ De urgenţă cât mai repede; fără întârziere. [G.-D. urgenţei] /<fr. urgenceTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXURGÉNŢĂ s.f. Grabă în a rezolva ceva care nu suferă amânare; însuşirea, caracterul a ceea ce este urgent. ♦ De urgenţă = imediat, fără întârziere. [< fr. urgence, it. urgenza].Trimis de LauraGellner, 25.06.2007. Sursa: DNURGÉNŢĂ s. f. grabă în a rezolva ceva care nu suferă amânare; însuşirea a ceea ce este urgent. o de urgenţă = imediat, fără întârziere; stare de urgenţă = situaţie care impune aplicarea de către stat a unui sistem de măsuri cu caracter politic, militar, economic şi social care să-i permită intrarea în război într-un timp foarte scurt. (< fr. urgence)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.