catastrofal — CATASTROFÁL, Ă, catastrofali, e, adj. Care produce o catastrofă, care are proporţii de catastrofă; dezastruos, catastrofic. – Catastrofă + suf. al. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CATASTROFÁL adj. v. dezastruos. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
distrugător — DISTRUGĂTÓR, OÁRE, distrugători, oare, adj., s.n. 1. adj. Care distruge; nimicitor, distructiv. 2. s.n. Navă de luptă de tonaj mediu şi cu viteză mare, fără cuirasă, care dispune de armament de artilerie, rachete şi torpile; contratorpilor. –… … Dicționar Român
nenorocit — NENOROCÍT, Ă, nenorociţi, te, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) care se găseşte într o situaţie vrednică de plâns, care este lipsită de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferinţă; (om) nefericit. 2. adj … Dicționar Român
dezastros — DEZASTRÓS, OÁSĂ adj. v. dezastruos. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
fatal — FATÁL, Ă, fatali, e, adj. 1. Care are urmări nenorocite pentru cineva sau ceva; care pricinuieşte moartea; funest. Greşeală fatală. Lovitură fatală. ♦ Nefericit, nenorocit, trist. Deznodământ fatal. 2. Care se consideră că este fixat de destin;… … Dicționar Român
funest — FUNÉST, Ă, funeşti, ste, adj. Care aduce nenorocire, moarte; fatal. ♦ Trist, funebru, sinistru. – Din fr. funeste, lat. funestus, it. funesto. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98 FUNÉST adj. 1. v. dezastruos. 2. fatal, nefast, sinistru,… … Dicționar Român
nefericit — NEFERICÍT, Ă, nefericiţi, te, adj. (Adesea substantivat) Care nu este fericit, care îndură suferinţe (morale); cuprins de durere; nenorocit. ♦ Nefast. Zi nefericită. ♦ Care este într o stare proastă, neprielnică, care provoacă neplăceri. Climă… … Dicționar Român
pieizător — PIEIZĂTÓR adj. v. compromiţător, dăunător, degradant, devastator, dezastruos, dezonorant, distructiv, distrugător, infamant, înjositor, nedemn, negativ, nimicitor, nociv, omorâtor, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, pustiitor, rău,… … Dicționar Român
prăpăditor — PRĂPĂDITÓR, OÁRE, prăpăditori, oare, adj. (Rar) Care prăpădeşte; nimicitor, distrugător; ucigător. – Prăpădi + suf. tor. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98 PRĂPĂDITÓR adj. v. devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, nimicitor,… … Dicționar Român
pustiicios — PUSTIICIÓS adj. v. deşert, devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, gol, necultivat, nelocuit, nepopulat, nimicitor, pustiitor, pustiu, ruinător, sălbatic, vid. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
