- flagel
- FLAGÉL, (1, 2) flageluri, s.n., (3, 4) flageli, s.m. 1. s.n. (Rar) Bici: mănunchi de nuiele folosit pentru flagelări. 2. s.n. fig. Calamitate, dezastru: spec. boală, epidemie, molimă. 3. s.m. Filament mobil protoplasmatic la unele protozoare şi la spermatozoizi care serveşte ca organ de locomoţie. 4. s.m. Excrescenţă care ia naştere din tulpină şi se extinde la suprafaţa pământului, dând frunze şi rădăcini şi înflorind abia în al doilea an. [pl. şi: flagele] – Din lat. flagellum.Trimis de lil_meaniegirl, 04.01.2004. Sursa: DEX '98FLAGÉL s. v. dezastru.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeflagél (zool., bot.) s. m., pl. flagéliTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficflagél (bici, calamitate) s. n., pl. flagéluriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFLAGÉL1 flageluri n. 1) Vargă (sau mănunchi de vergi) folosită în trecut pentru aplicarea pedepselor corporale. 2) Nenorocire mare care se abate asupra unei colectivităţi; catastrofă de mari proporţii; prăpăd; dezastru; calamitate. /<lat. flagellumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXFLAGÉL2 flageli m. 1) Filament mobil care serveşte drept organ locomotor la unele protozoare şi la spermatozoizi. 2) Excrescenţă care creşte din tulpină şi se întinde la suprafaţa solului. /<lat. flagellumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXFLAGÉL s.n. 1. (Rar) Bici; mănunchi de nuiele cu care era bătut cineva. 2. (fig.) Nenorocire mare, dezastru, calamitate, molimă, boală. // s.m. 1. Prelungire protoplasmatică filamentoasă cu ajutorul căreia anumite celule (protozoare, spermatozoizi etc.) se mişcă într-un mediu lichid. 2. Excrescenţă care ia naştere din tulpină şi se extinde la suprafaţa pământului, dând frunze şi rădăcini şi înflorind abia în al doilea an. [< lat., fr. flagellum].Trimis de LauraGellner, 24.06.2006. Sursa: DNFLAGÉL I. s. n. 1. (ant.) bici; mănunchi de nuiele cu care era bătut cineva. 2. (fig.) nenorocire mare, dezastru, calamitate, boală. II. s. m. 1. filament mobil, la unele protozoare şi spermatozoizi, la unele celule ori gameţi (la alge) ca organ de locomoţie. 2. tulpină secundară, uneori floriferă. ♢ ramură filiformă (la briofite). (< fr. flagelle, lat. flagellum)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNflagél (-le), s.n. – Dezastru, calamitate. lat. flagellum (sec. XIX). – Der. (din fr.) flagela, vb.; flagelant, adj.Trimis de blaurb, 17.09.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
