- flagela
- FLAGELÁ, flagelez, vb. I. tranz. A bate tare cu biciul, cu vergelele etc.; a biciui. ♦ A critica, a satiriza cu asprime cu vorba sau în scris. – Din fr. flageller, lat. flagellare.Trimis de lil_meaniegirl, 04.01.2004. Sursa: DEX '98FLAGELÁ vb. a (se) biciui.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeflagelá vb., ind. prez. 1 sg. flageléz, 3 sg. şi pl. flageleázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA FLAGEL//Á flagelaéz tranz. 1) A bate cu flagelul. 2) fig. A supune unei critici aspre; a biciui. /<fr. flagellerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE FLAGEL//Á mă flagelaéz intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe tăioase (cu cineva). /<fr. flagellerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXFLAGELÁ vb. I. tr. A biciui (în public). ♦ A supune la bătăi, la lovituri de bici. 2. (fig.) A biciui, a ataca (prin vorbă, prin scris). [< lat., it. flagellare, cf. fr. flageller].Trimis de LauraGellner, 24.06.2006. Sursa: DNFLAGELÁ vb. tr. 1. a biciui (în public). 2. (fig.) a ataca prin vorbă, prin scris; a veşteji, a înfiera. (< fr. flageller, lat. flagellare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.