flagelare

flagelare
FLAGELÁRE, flagelări, s.f. Acţiunea de a flagela şi rezultatul ei; biciuire. ♦ Pedeapsă aplicată în antichitate şi în evul mediu; practică rituală ascetică în diverse religii; flagelaţie. – v. flagela.
Trimis de lil_meaniegirl, 04.01.2004. Sursa: DEX '98

FLAGELÁRE s. biciuire, flagelaţie. (flagelare unui fanatic religios.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

flageláre s. f., g.-d. art. flagelării, pl. flagelări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

FLAGEL//ÁRE flagelareări f. 1) v. A FLAGELA şi A SE FLAGELA. 2) (în evul mediu şi în antichitate) Pedeapsă practicată sub formă de ritual religios. /v. a flagela
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

FLAGELÁRE s.f. Acţiunea de a flagela şi rezultatul ei; flagelaţie. [< flagela].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • flagelaţie — FLAGELÁŢIE, flagelaţii, s.f. Flagelare. – Din lat. flagellatio, fr. flagellation. Trimis de lil meaniegirl, 04.01.2004. Sursa: DEX 98  FLAGELÁŢIE s. v. flagelare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  flageláţie s. f. (sil. ţi e) …   Dicționar Român

  • fustigaţie — FUSTIGÁŢIE, fustigaţii, s.f. (Rar) Bătaie cu vergile; flagelare. ♦ fig. Corecţie, corectare, pedeapsă. – Din fr. fustigation, lat. fustigatio. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  fustigáţie s. f. (sil. ţi e), art. fustigáţia (sil.… …   Dicționar Român

  • flagelar — Se conjuga como: amar Infinitivo: Gerundio: Participio: flagelar flagelando flagelado     Indicativo   presente imperfecto pretérito futuro condicional yo tú él, ella, Ud. nosotros vosotros ellos, ellas, Uds. flagelo flagelas flagela flagelamos… …   Wordreference Spanish Conjugations Dictionary

  • autoflagelare — AUTOFLAGELÁRE, autoflagelări, s.f. (Adesea fig.) Acţiunea de a se autoflagela; autoflagelaţie. [pr.: a u ] – v. autoflagela. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  AUTOFLAGELÁRE s. v. autoflagelaţie. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • bici — BÍCI, bice, s.n. (Adesea fig.) Obiect alcătuit dintr o curea sau o împletitură de curele, mai rar de cânepă, legată de un băţ, cu care se lovesc sau se îndeamnă animalele să meargă. ♦ Lovitură dată cu obiectul descris mai sus. [var.: (reg.) zbici …   Dicționar Român

  • biciuire — BICIUÍRE, biciuiri, s.f. Acţiunea de a (se) biciui şi rezultatul ei; biciuială. – v. biciui. Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX 98  BICIUÍRE s. 1. şfichiuire, şfichiuitură, (rar) biciuială. (biciuire cailor.) 2. v. flagelare. Trimis de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”