- biciui
- BICIUÍ, biciuiesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) lovi cu biciul. ♦ tranz. A lovi cu ceva (subţire ca biciul), producând usturime; a flagela; a cravaşa. 2. tranz. fig. A critica, a satiriza fără cruţare. [prez. ind. şi bíciui. – var.: (reg.) zbiciuí vb. IV] – Bici + suf. -ui.Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX '98BICIUÍ vb. 1. a şfichiui, (reg.) a sfârcâi, a zbiciui, a zbiciula, (înv.) a smicura. (biciui caii.) 2. v. flagela.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeBICIUÍ vb. v. ridiculiza, satiriza.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimebiciuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. biciuiésc, imperf. 3 sg. biciuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. biciuiáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA BICIU//Í biciuiiésc tranz. 1) A lovi cu biciul. 2) A da lovituri ca de bici, producând usturime. 3) fig. A supune unei critici aspre; a flagela. /Din biciTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE BICIU//Í mă biciuiiésc intranz. A face (concomitent) schimb de lovituri cu biciul (unul cu altul). /Din biciTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX!biciuí (a biciui) vb., ind. prez. 3 sg. biciuiéşte/bíciuie, imperf. 3 sg. biciuiá; conj. prez. 3 să biciuiáscă/să bíciuieTrimis de Laura-ana, 11.12.2007. Sursa: DOOM 2
Dicționar Român. 2013.