Dicționar Român. 2013.
biciuire — BICIUÍRE, biciuiri, s.f. Acţiunea de a (se) biciui şi rezultatul ei; biciuială. – v. biciui. Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX 98 BICIUÍRE s. 1. şfichiuire, şfichiuitură, (rar) biciuială. (biciuire cailor.) 2. v. flagelare. Trimis de… … Dicționar Român
bici — BÍCI, bice, s.n. (Adesea fig.) Obiect alcătuit dintr o curea sau o împletitură de curele, mai rar de cânepă, legată de un băţ, cu care se lovesc sau se îndeamnă animalele să meargă. ♦ Lovitură dată cu obiectul descris mai sus. [var.: (reg.) zbici … Dicționar Român
şfichiuire — ŞFICHIUÍRE, şfichiuiri, s.f. Acţiunea de a şfichiui şi rezultatul ei. – v. şfichiui. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 ŞFICHIUÍRE s. biciuire, şfichiuitură, (rar) biciuială. (şfichiuire cailor.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
şfichiuitură — ŞFICHIUITÚRĂ, şfichiuituri, s.f. Lovitură dată cu şfichiul (II 1); fig. înţepătură, zeflemea, ironie. [pr.: chiu i ] – Şfichiui + suf. tură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŞFICHIUITÚRĂ s. biciuire, şfichiuire, (rar) biciuială … Dicționar Român
