şfichiuí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şfichiuiésc, imperf. 3 sg. şfichiuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. şfichiuiáscã … Romanian orthography
pişca — PIŞCÁ, pişc, vb. I. 1. tranz. A prinde cu degetele pielea sau carnea cuiva, ridicând o sau strângând o şi producând o senzaţie dureroasă; a ciupi. ♦ A apuca cu degetele coardele unor instrumente muzicale, ridicându le puţin şi dându le drumul,… … Dicționar Român
şfichiuire — ŞFICHIUÍRE, şfichiuiri, s.f. Acţiunea de a şfichiui şi rezultatul ei. – v. şfichiui. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 ŞFICHIUÍRE s. biciuire, şfichiuitură, (rar) biciuială. (şfichiuire cailor.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
şfichiuitor — ŞFICHIUITÓR, OÁRE, şfichiuitori, oare, adj. Care loveşte cu şfichiul; fig. înţepător, muşcător, ironic; zeflemitor, caustic, sarcastic. [pr.: chiu i ] – Şfichiui + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŞFICHIUITÓR adj. v.… … Dicționar Român
şfichiuitură — ŞFICHIUITÚRĂ, şfichiuituri, s.f. Lovitură dată cu şfichiul (II 1); fig. înţepătură, zeflemea, ironie. [pr.: chiu i ] – Şfichiui + suf. tură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŞFICHIUITÚRĂ s. biciuire, şfichiuire, (rar) biciuială … Dicționar Român
atinge — ATÍNGE, atíng, vb. III. 1. tranz. şi refl. A lua contact direct (dar superficial, uşor sau în treacăt) cu un lucru sau cu o suprafaţă. A atins în zbor vârful copacilor. 2. tranz. A lovi, a izbi (uşor). L a atins pe umăr. ♦ (arg.) A trage cuiva o… … Dicționar Român
biciui — BICIUÍ, biciuiesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) lovi cu biciul. ♦ tranz. A lovi cu ceva (subţire ca biciul), producând usturime; a flagela; a cravaşa. 2. tranz. fig. A critica, a satiriza fără cruţare. [prez. ind. şi bíciui. – var.: ( … Dicționar Român
fâş — FÂŞ1 interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de mişcarea frunzelor, a hârtiei etc. – Onomatopee. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98 FÂŞ2, fâşuri, s.n. 1. Material impermeabil subţire, folosit pentru confecţionarea… … Dicționar Român
ironiza — IRONIZÁ, ironizez, vb. I. tranz. A avea o atitudine ironică faţă de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ♢ refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
sfârcâi — SFÂRCÂÍ, sfấrcâi, vb. IV. tranz. (reg.) A trece cu putere (şi cu zgomot) aerul pe nas; a smârcâi, a smiorcăi. – cf. s m â r c â i. Trimis de dante, 21.07.2004. Sursa: DEX 98 SFÂRCÂÍ vb. v. biciui, priza, smiorcăi, şfichiui, trage. Trimis de… … Dicționar Român
