- şfichi
- ŞFÍCHI, (I) interj., (II) şfichiuri, s.n. I. interj. Cuvânt care imită şuieratul biciului. II. s.n. 1. Capătul subţire şi neîmpletit al biciului; pleasnă. ♦ Lovitură dată cu vârful biciului. ♦ fig. Vorbă răutăcioasă, răutate, împunsătură. ♢ expr. A lua (pe cineva) în sfichi = a înţepa cu vorba; a ironiza. 2. Mănunchi, grup de fire de păr. – Onomatopee.Trimis de LauraGellner, 29.04.2004. Sursa: DEX '98ŞFICHI s. sfârc, pleasnă, (reg.) plesnitoare, şugar. (şfichi de bici.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeŞFICHI s. v. ironie, persiflare, zeflemea.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeşfichi interj.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficşfichi s. n., pl. şfíchiuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficŞFICHI şfichiuri n. 1) Capătul subţire, neîmpletit, al harapnicului, care produce pocnituri. 2) Lovitură dată cu vârful biciului (însoţită de o pocnitură). 3) reg. Smoc de păr care rămâne neîmpletit sau care iese de sub broboadă ori căciulă. 4) Fiecare dintre vârfurile mustăţilor. 5) fig. Vorbă usturătoare; împunsătură; înţepătură. ♢ A lua pe cineva în şfichi a lua în râs pe cineva; a ironiza. / Onomat.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.