sgârci

sgîrcí (-césc, -ít), vb. – 1. A contrage, a se strînge. – 2. (refl.) A fi meschin, a se scumpi. – var. gîrci, cîrci, şi der. sl. sŭgrŭčiti sę (Miklosich, Lecivon, 146; Cihac, II, 41; Tiktin; Berneker 369), cf. ceh. skrciti. – Der. sgîrci (var. sgîrc), s.n. (cartilaj; unealtă de dogar; extremitate cartilaginoasă; sfîrc; şfichi de bice); sgîrcit, adj. (avar, meschin; strîns, chircit); sgîrcenie, s.f. (avariţie, calicie); sfîrc, s.n. (extremitate cartilaginoasă; mamelon; şfichi de bici), cuvînt de uz general (ALR, II, 68), este fără îndoială deformare de la sgîrc, apropiat de rădăcina expresivă sfîr, cf. spîrc.

Trimis de blaurb, 15.12.2008. Sursa: DER