ciopli

ciopli
CIOPLÍ, cioplesc, vb. IV. 1. tranz. A desprinde, prin lovituri aplicate cu un instrument ascuţit, aşchii dintr-o bucată de lemn, de piatră etc., pentru a da materialului o formă oarecare; a ciocârti. ♦ spec. A sculpta. 2. tranz. fig. A aduce îmbunătăţiri (stilistice, de exprimare etc.) unei lucrări (literare, ştiinţifice etc.); a cizela. 3. refl. fig. (Despre oameni) A căpăta deprinderi civilizate, a deveni politicos; a se cultiva, a se cizela. – Din bg. čoplja, scr. čopljiti.
Trimis de hai, 17.05.2004. Sursa: DEX '98

CIOPLÍ vb. 1. a struji, (Mold., Bucov. şi Ban.) a cio-cârti. (ciopli lemnul cu cuţitul, cu barda.) 2. v. sculpta.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

CIOPLÍ vb. v. civiliza, cizela, cultiva, rafina, stila, stiliza.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

cioplí vb. (sil. -pli), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cioplésc, imperf. 3 sg. ciopleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ciopleáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A CIOPL//Í ciopliésc tranz. 1) (lemne, pietre etc.) A tăia desprinzând aşchii sau bucăţi (pentru a da o anumită formă); a ciocârti. 2) fig. (texte) A îmbunătăţi prin redactare minuţioasă; a cizela; a şlefui. 3) A face să se cioplească. /<bulg. ţoplja, ţopljiti
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE CIOPL//Í mă ciopliésc intranz. (despre persoane) A-şi forma deprinderi de comportare politicoasă; a deveni manierat; a se şlefui; a se cizela; a se civiliza. /<bulg. ţoplja, ţopljiti
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

cioplí (cioplésc, cioplít), vb. – 1. A tăia, a ciocîrti. – 2. A coji, a decoji. – 3. A cizela, a sculpta. – 4. A educa, a şlefui. – 5. (refl.) A se rafina, a se cizela. – Mr. ciuplescu. sl. čepiti -pljǫ, -piši "a sparge; a rupe" (Cihac, II, 55; Densusianu, HLr., 365; DAR); cf. sb. čòpliti "a sparge", bg. čoplijă "a răzui", mag. csaplálni "a tăia". Din mag. par a deriva cioplaş, s.n. (semn care se face pe copaci, fr. martelage); ceaplău, s.n. (şfichi, pleasnă de bici); cf. Lacea, Dacor., II, 900; cioplău, s.n. (Trans., Banat, furcă), cf. Drăganu, Dacor., III, 712. Der. ciopleală, s.f.(acţiunea de a tăia, a coji, a sculpta, a educa); cioplitor, s.m. (tăietor, tîmplar; pietrar, sculptor); cioplitor, s.n. (daltă); cioplitoare, s.f. (teslă; rindea lungă; cuţit); cioplaş, s.m. (pietrar); ciopleică, s.f. (daltă); cioplitură, s.f. (piatră sau lemn dăltuite; sculptură); necioplit, adj. (incult).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • struji — STRUJÍ, strujesc, vb. IV. tranz. (reg.) 1. A curăţa pene, ramuri, ştiuleţi de porumb etc. de părţile nefolositoare, smulgându le şi îndepărtând aceste părţi; a smulge anumite părţi folositoare pentru a le utiliza. 2. A ciopli un material cu… …   Dicționar Român

  • cizela — CIZELÁ, cizelez, vb. I. 1. tranz. A prelucra. a finisa sau a ornamenta cu dalta, cu ciocanul etc. diferite obiecte (de metal) pentru a le da forma sau aspectul dorit. 2. tranz. fig. A aduce îmbunătăţiri (de stil, de exprimare) unei lucrări… …   Dicționar Român

  • ciocârti — CIOCÂRTÍ, ciocârtesc, vb. IV. tranz. (reg.) 1. A ciopârţi (1). 2. A ciopli (1). – cf. c i o p â r ţ i. Trimis de hai, 16.05.2004. Sursa: DEX 98  CIOCÂRTÍ vb. v. ciopârţi, ciopli, sfârteca, sfâşia, struji. Trimis de siveco, 13.09.20 …   Dicționar Român

  • cioplitor — CIOPLITÓR, OÁRE, cioplitori, oare, subst. 1. s.m. şi f. Persoană care ciopleşte, care se ocupă cu cioplitul. 2. s.n. Rindea cu talpa curbă; p. ext. cuţitoaie. 3. s.n. Unealtă cu care potcovarul curăţă copita calului. – Ciopli + suf. tor. Trimis… …   Dicționar Român

  • cioplitură — CIOPLITÚRĂ, cioplituri, s.f. 1. Faptul de a ciopli. 2. Lucru, obiect cioplit, rezultat prin cioplire. 3. (De obicei cu sens colectiv) Surcea, aşchie căzută prin cioplire – Ciopli + suf. tură. Trimis de hai, 17.05.2004. Sursa: DEX 98  CIOPLITÚRĂ… …   Dicționar Român

  • cioplire — CIOPLÍRE, ciopliri, s.f. Acţiunea de a (se) ciopli; ciopleală. – v. ciopli. Trimis de hai, 17.05.2004. Sursa: DEX 98  CIOPLÍRE s. 1. cioplit, strujire, strujit. (cioplire a lem nului cu barda.) 2. v. sculptare. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • cioplit — CIOPLÍT s.n. Faptul de a (se) ciopli. – v. ciopli. Trimis de hai, 17.05.2004. Sursa: DEX 98  Cioplit ≠ necioplit Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  CIOPLÍT adj. v. sculptat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • civiliza — CIVILIZÁ, civilizez, vb. I. tranz. şi refl. A face să devină sau a deveni civilizat – Din fr. civiliser. Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX 98  A (se) civiliza ≠ a (se) îndobitoci, a (se) sălbătăci Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • sabota — SABOTÁ, sabotez, vb. I. tranz. A împiedica (prin uneltiri) bunul mers al unei acţiuni; spec. a frâna intenţionat desfăşurarea normală a unui proces de producţie. – Din fr. saboter. Trimis de spall, 26.04.2004. Sursa: DEX 98  sabotá vb., ind.… …   Dicționar Român

  • scobi — SCOBÍ, scobesc, vb. IV. 1. tranz. şi intranz. A face o gaură, o adâncitură în ceva (tăind, desprinzând, scoţând materialul din interior cu o unealtă); a găuri, a săpa; a scormoni, a scociorî. ♦ spec. A grava, a cizela. ♦ spec. A ciopli, a sculpta …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”