- scobi
- SCOBÍ, scobesc, vb. IV. 1. tranz. şi intranz. A face o gaură, o adâncitură în ceva (tăind, desprinzând, scoţând materialul din interior cu o unealtă); a găuri, a săpa; a scormoni, a scociorî. ♦ spec. A grava, a cizela. ♦ spec. A ciopli, a sculpta. 2. refl. fig. (fam.) A se căuta, a se scotoci în buzunare, în portofel etc. 3. tranz. şi refl. A(-şi) vârî degetele în nas, între dinţi etc. pentru a (se) curăţa. – Din scoabă.Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SCOBÍ vb. 1. v. găuri. 2. v. excava. 3.(min.) a hava. (A scobi într-un zăcământ.) 4. a (se) măcina, a (se) mânca, a (se) roade, a (se) săpa. (Apa scobi malul.) 5. v. scociorî. 6. (reg.) a se scodoli. (Se scobi între dinţi.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSCOBÍ vb. v. adânci, căsca, ciopli, cresta, deschide, dezghioca, răzui, râcâi, săpa, scotoci, scrijeli, sculpta, tăia, zgâria.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimescobí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. scobésc, imperf. 3 sg. scobeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. scobeáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SCOB//Í scobiésc tranz. (obiecte de lemn sau de alt material) A lăsa vid în interior, scoţând o parte din materiale; a exciza; a evida. scobi un trunchi. /Din scoabăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE SCOB//Í mă scobiésc intranz. A căuta insistent; a scotoci. scobi în buzunare. ♢ scobi în nas (sau în dinţi) a-şi curăţa nasul (sau dinţii). /Din scoabăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.