cioplitură — CIOPLITÚRĂ, cioplituri, s.f. 1. Faptul de a ciopli. 2. Lucru, obiect cioplit, rezultat prin cioplire. 3. (De obicei cu sens colectiv) Surcea, aşchie căzută prin cioplire – Ciopli + suf. tură. Trimis de hai, 17.05.2004. Sursa: DEX 98 CIOPLITÚRĂ… … Dicționar Român
ОБТЁСКА — снятие топором части древесины бревна для придания ему необходимой формы (Болгарский язык; Български) одялване на обли греди (Чешский язык; Čeština) otesání; otesávání (Немецкий язык; Deutsch) Behacken (Венгерский язык; Magyar) gerendabárdolás… … Строительный словарь
РУБКА СТЕН — возведение стен деревянных зданий из брёвен или брусьев (Болгарский язык; Български) направа на стенна конструкция от обли греди (Чешский язык; Čeština) roubení (Немецкий язык; Deutsch) Holzwandbau (Венгерский язык; Magyar) gerendafal készítése… … Строительный словарь
aşchie — ÁŞCHIE, aşchii, s.f. Bucată mică, subţire, care se desprinde sau sare dintr un material prin cioplire, prin spargere etc. – lat. ascla (= astula sau assula). Trimis de cata, 07.02.2004. Sursa: DEX 98 ÁŞCHIE s. 1. v. surcea. 2. ţeapă, ţepuşă,… … Dicționar Român
ciopleală — CIOPLEÁLĂ, ciopleli, s.f. (Rar) Cioplire. – Ciopli + suf. eală. Trimis de hai, 17.05.2004. Sursa: DEX 98 ciopleálă s. f. (sil. plea ), g. d. art. cioplélii; pl. ciopléli Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
cioplit — CIOPLÍT s.n. Faptul de a (se) ciopli. – v. ciopli. Trimis de hai, 17.05.2004. Sursa: DEX 98 Cioplit ≠ necioplit Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime CIOPLÍT adj. v. sculptat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
cioplitor — CIOPLITÓR, OÁRE, cioplitori, oare, subst. 1. s.m. şi f. Persoană care ciopleşte, care se ocupă cu cioplitul. 2. s.n. Rindea cu talpa curbă; p. ext. cuţitoaie. 3. s.n. Unealtă cu care potcovarul curăţă copita calului. – Ciopli + suf. tor. Trimis… … Dicționar Român
cresta — CRESTÁ, crestéz, vb. I. 1. tranz. A face tăieturi pe o suprafaţă sau pe marginea unui obiect; a efectua crestături prin aşchiere, deformare plastică etc.; a tăia în ceva făcând colţi, dinţi. ♢ expr. A cresta pe răboj = a face o tăietură pe răboj… … Dicționar Român
crestătură — CRESTĂTÚRĂ, crestături, s.f. 1. Semn făcut prin tăiere, prin crestare; tăietură. 2. (La pl.) Procedeu al artei populare de ornamentare a lemnului prin cioplire, scrijelare sau crestare, folosit la elementele arhitectonice, la piesele de mobilier … Dicționar Român
daltă — DÁLTĂ, dălţi, s.f. Unealtă de oţel în formă de pană tăioasă, cu sau fără mâner, folosită de fierari, dulgheri, sculptori etc. la crestat, la cioplit, la scobit sau la tăiat. – Din sl. dlato. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DÁLTĂ … Dicționar Român
