Crestătura River — River Countries Romania Counties Alba Count … Wikipedia
răboj — RĂBÓJ, răbojuri, s.n. 1. Bucată de lemn în formă cilindrică sau paralelipipedică pe care, în trecut, se însemnau, prin crestături, diferite calcule, socoteli (zilele de muncă, banii datoraţi, numărul vitelor etc.). ♢ expr. A şterge de pe răboj =… … Dicționar Român
indentaţie — INDENTÁŢIE, indentaţii, s.f. (geogr.) Adâncitură, crestătură (a coastei marine) cu aspect de muşcătură. – Din fr. indentation. Trimis de valeriu, 25.01.2007. Sursa: DEX 98 INDENTÁŢIE s.f. (geogr.) Adâncitură, crestătură (a coastei marine).… … Dicționar Român
şanţ — ŞANŢ, şanţuri, s.n. 1. Săpătură lungă şi îngustă făcută pe ambele părţi ale unui drum, pentru scurgerea apei; p. gener. orice săpătură în forma de mai sus, făcută pentru scurgerea apei, pentru îngroparea unei conducte, pentru marcarea hotarului… … Dicționar Român
ancoşă — ANCÓŞĂ s.f. 1. (cin.) Decupare făcută pe marginea peliculei cinematografice pentru a declanşa anumite operaţii în procesul de developare. 2. (elt.) Canal făcut într o piesă metalică pentru a introduce în el conductorii electrici ai unei… … Dicționar Român
brazdă — BRÁZDĂ, brazde, s.f. 1. Fâşie îngustă de pământ, tăiată şi răsturnată cu plugul; urmă rămasă în pământ după plug; brăzdătură. ♢ loc. adj. Din (sau de) brazdă = (despre vite de jug) din dreapta. ♢ expr. A da sau a aduce (pe cineva) pe (sau la)… … Dicționar Român
chertic — chertíc (chertéc), chertícuri (chertécuri), s.n. (reg., înv.) 1. crestătură pe răboj. 2. răboj, ţincuşă. Trimis de blaurb, 14.12.2008. Sursa: DAR chertíc ( ce), s.n. – 1. Crestătură. – 2. Matrice. tc. kertik (Cihac, II, 562). Rar. Trimis de… … Dicționar Român
cresta — CRESTÁ, crestéz, vb. I. 1. tranz. A face tăieturi pe o suprafaţă sau pe marginea unui obiect; a efectua crestături prin aşchiere, deformare plastică etc.; a tăia în ceva făcând colţi, dinţi. ♢ expr. A cresta pe răboj = a face o tăietură pe răboj… … Dicționar Român
dinte — DÍNTE, dinţi, s.m. 1. Fiecare dintre organele osoase mici, acoperite cu un strat de smalţ, aşezate în cavitatea bucală a majorităţii vertebratelor şi servind de obicei pentru a rupe, a mesteca şi a fărâmiţa alimentele; p. restr. fiecare dintre… … Dicționar Român
incizie — INCÍZIE, incizii, s.f. 1. (med.) Tăietură, secţionare făcută într un ţesut cu bisturiul sau cu un alt instrument chirurgical. 2. Tăietură făcută în scoarţa unui arbore, cu scopul de a opri şi de a dirija o cantitate mai mare de substanţe… … Dicționar Român
