şanţ

ŞANŢ, şanţuri, s.n. 1. Săpătură lungă şi îngustă făcută pe ambele părţi ale unui drum, pentru scurgerea apei; p. gener. orice săpătură în forma de mai sus, făcută pentru scurgerea apei, pentru îngroparea unei conducte, pentru marcarea hotarului între două suprafeţe de pământ etc. ♢ expr. (Rar) A se duce la şanţ = a se risipi, a se prăpădi. 2. Tranşee. ♦ (În evul mediu) Fortificaţie de forma unui canal adânc şi lat (uneori plin cu apă), care împrejmuia un castel sau o cetate. 3. Crestătură sau scobitură în formă de şanţ (1), la diferite organe sau piese de maşini, în scoarţa unor arbori, în pielea unor animale etc. – Din pol. szaniec, germ. Schanze

Trimis de LauraGellner, 27.04.2004. Sursa: DEX '98



ŞANŢ s. 1. (prin Mold. şi Bucov.) hindichi.(A săpa un şanţ.) 2. v. tranşee.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



ŞANŢ s. v. bazaconie, bizarerie, bâzdâganie, ciudăţenie, curiozitate, drăcie, drăcovenie, minunăţie, năstruşnicie, năzdrăvănie, poznă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



şanţ s. n., pl. şánţuri

Trimis de siveco, 24.11.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



ŞANŢ şanţuri n. 1) Săpătură lungă şi îngustă făcută în pământ (şi folosită la scurgerea apei). 2) înv. Canal adânc şi lat (uneori plin cu apă), care încercuia un castel sau o cetate, servind ca mijloc de apărare. 3) Crestătură în formă de canal (pe scoarţa arborilor, pe piei, piese de maşini etc.). 4) Construcţie în formă de canal folosită pe timp de război ca adăpost sau pentru tragerea cu armele; tranşee. /<germ. Schanze, ung. sánc

Trimis de siveco, 21.07.2008. Sursa: NODEX



şanţ², şanţuri, s.n. (reg.) scrumul rămas în pipă după arderea tutunului.

Trimis de blaurb, 02.02.2007. Sursa: DAR



şanţ (şánţuri), s.n. – 1. Tranşee. – 2. Săpătură, groapă, canal. – 3. Rigolă. – 4. Jgheab, crestătură, adîncitură. – 5. (înv.) Miracol, minune. germ. Schanze, prin intermediul pol. szánc (Cihac, II, 385; Tiktin), cf. săs. schanz (Borcea 207), mag. sánc (Gáldi, Dict., 96), rus. šanec (Sanzewitsch 209). Semantismul ultimului sens nu este clar şi ar putea să se bazeze pe un cuvînt diferit, cf. totuşi Iordan, BF, VII, 234. sec. XVII. Der. şenţui (var. şănţui), vb. (a face un şanţ); deşanţ, s.m. (Mold., Trans., ciudăţenie, surpriză); deşenţat (var. deşănţat), adj. (rar, ciudat, curios; ieşit din comun; nepotrivit, dezordonat); şăncăleţ (var. şancălău, şancălos), adj. (Trans., hazliu, nostim); şăncălie, s.f. (Trans., glumă).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER