brazdă

BRÁZDĂ, brazde, s.f. 1. Fâşie îngustă de pământ, tăiată şi răsturnată cu plugul; urmă rămasă în pământ după plug; brăzdătură. ♢ loc. adj. Din (sau de) brazdă = (despre vite de jug) din dreapta. ♢ expr. A da sau a aduce (pe cineva) pe (sau la) brazdă = a îndrepta pe cineva; a-l face să se acomodeze. A se da pe brazdă = a se îndrepta; a se deprinde cu o noua situaţie, a se acomoda. 2. Bucată de pământ înierbată, de formă paralelipipedică, desprinsă de pe terenurile acoperite cu iarbă, care serveşte la ornarea parcurilor, la protejarea taluzurilor etc. ♢ Brazdă de udare = element provizoriu al sistemului de irigaţie, prin care apa este adusă la rădăcina plantelor. 3. Rând de iarbă, de grâu etc. cosit; polog¹. 4. Strat de legume sau de flori; răzor¹. 5. Urmă, dâră, pârtie. ♦ Crestătură. 6. fig. Zbârcitură, cută a feţei; rid. – Din sl. brazda.

Trimis de valeriu, 10.11.2007. Sursa: DEX '98



BRÁZDĂ s. 1. (pop.) brăzdătură. (O brazdă de pământ.) 2. v. răzor.

Trimis de siveco, 07.10.2008. Sursa: Sinonime



BRÁZDĂ s. v. crestătură, creţ, cută, dâră, dungă, glie, încreţitură, rid, urmă, zbârcitură.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



brázdă s. f., g.-d. art. brázdei; pl. brázde

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BRÁZDĂ brazde f. 1) Fâşie de pământ tăiată şi răsturnată cu plugul. 2) Urmă lungă care rămâne în linie dreaptă după răsturnarea pământului cu brăzdarul. ♢ A da (sau a se da) la brazdă a se îndrepta; a se schimba în bine; b) a se acomoda; a se deprinde cu ceva. Din (sau de) brazdă vite înjugate la plug dinspre brazdă; din dreapta. 3) Bucată de pământ, de obicei de formă paralelipipedică, desprinsă cu iarbă cu tot de pe un teren pentru a fi răsădită în alt loc (ca ornament, drept protecţie etc.). 4) Fâşie de iarbă sau de cereale cosite, având lăţimea unei apucături de coasă sau de cositoare; polog. 5) fig. Încreţitură a pielii (mai ales la faţă); rid; creţ; zbârcitură; cută. 6) fig. Urmă longitudinală lăsată pe o suprafaţă. [G.-D. brazdei] /<sl. brazda

Trimis de siveco, 31.10.2007. Sursa: NODEX



brázdă (brázde), s.f. – 1. Fîşie îngustă de pămînt tăiată şi răsturnată cu plugul. – 2. Răzor, teren însămînţat, terasă. – 3. Bulgăre de pămînt. – 4. Polog. – Mr., megl. brazdă. sl. brazda (Miklosich, Lexicon, 42; Slaw. Elem., 15, Cihac, Berneker 75); cf. bg., sb. brazda, rus. borozdá. Der. brăzda (var. brăzd(u)i, brezda, îmbrăzda), vb. (a trage brazde: a tăia); brăzdar, s.n. (fierul plugului); brăzdător, s.n. (brăzdar); brăzdătură, s.f. (brazdă); brăzdoi, s.n. (brazdă greşită).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER