răboj

RĂBÓJ, răbojuri, s.n. 1. Bucată de lemn în formă cilindrică sau paralelipipedică pe care, în trecut, se însemnau, prin crestături, diferite calcule, socoteli (zilele de muncă, banii datoraţi, numărul vitelor etc.). ♢ expr. A şterge de pe răboj = a da uitării; a ierta. (reg.) A crede după răboj = a crede tot ce se spune. A(-şi) ieşi (sau a scoate pe cineva) din răboj (afară) = a (se) supăra. 2. (pop.) Socoteală, calcul. Pierdusem răbojul timpului. ♢ expr. A i se uita cuiva răbojul = a i se uita numărul anilor. 3. Crestătură făcută, ca semn distinctiv, la urechea unei vite. [var.: răbúş s.n.] – Din bg., scr. raboš.

Trimis de RACAI, 17.11.2008. Sursa: DEX '98



RĂBÓJ s. (reg.) răvaş. (Socoteală înscrisă la răboj.)

Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: Sinonime



RĂBÓJ s. v. calcul, calculare, răvar, socoteală, socotire, socotit.

Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: Sinonime



răbój s. n., pl. răbójuri

Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



RĂBÓJ răbojuri n. 1) înv. Bucată de lemn pe care se însemnau, prin crestături, diferite calcule (numărul de vite, de zile etc.). ♢ A da pe răboj a da pe datorie. A lua pe răboj a lua pe datorie. 2) înv. Crestătură sau ansamblu de semne făcute pe această bucată de lemn. 3) fig. Intindere pe care sunt lăsate urme. răbojul timpului. 4) pop. Calcul numeric. 5) Crestătură făcută la urechea unui animal domestic pentru a-l putea deosebi. /<bulg., sb. raboš

Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: NODEX



răbój (-oáje), s.n. – Tăbliţă de lemn în care se însemnau cu crestături părţile unei socoteli. – var. Munt. răboş. Mold., Trans. răbuş. Mr. arăbuş, megl. răbuş. sl., cf. bg., sb., cr. raboš, sb. rabuš, slov. rabuša, pol. rabuše (Cihac, II, 319; Conev 78), mag. rovas, cf. răvaş. Der. din sl. rabŭ "sclav", cu suf. -oş (Lacea, Dacor., V, 401) nu pare probabilă fiindcă, după cum bine a văzut Cihac, trebuie să se pornească de la sl. rovŭ "crestătură", cf. rofii.

Trimis de blaurb, 17.11.2008. Sursa: DER