- daltă
- DÁLTĂ, dălţi, s.f. Unealtă de oţel în formă de pană tăioasă, cu sau fără mâner, folosită de fierari, dulgheri, sculptori etc. la crestat, la cioplit, la scobit sau la tăiat. – Din sl. dlato.Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DÁLTĂ s. (tehn.) (înv.) scobitoare. (daltă folosită în sculptură.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimedáltă s. f., g.-d. art. dălţii; pl. dălţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDÁLTĂ dălţi f. Unealtă de oţel în formă de pană, folosită la cioplit, în lemn sau în piatră; cioplitor. [G.-D. dălţii] /<sl. dlataTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXdáltă (dắlţi), s.f. – Unealtă de oţel în formă de pană tăioasă. sl. dlato (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Lexicon, 162; Cihac, II, 91; Conev 66), cf. bg. dlato, dleto, alb. dal’të. Metateza lichidei indică un împrumut foarte vechi, probabil anterior sec. XI (Rosetti, BL, XIV, 116), fiind poate unicul termen sl. de acest gen. Berneker 208 propunea ca etimon un sl. *dolto. cf. baltă. – Der. dăltui, vb. (a sculpta, a ciopli); dăltuitură, s.f. (dăltuire, cioplire); dăltuitor, s.m. (cioplitor).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.