ciocârţi — s. pl. v. cocârlă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
ciopârţi — CIOPÂRŢÍ, ciopârţesc, vb. IV. tranz. 1. A tăia în bucăţi (şi la întâmplare) o fiinţă sau o parte a trupului ei; a ciocârti. 2. A tăia un obiect în mod neregulat sau la întâmplare; a ciopli rău, neîndemânatic. [var.: (înv. şi pop.) ciopârtí vb.… … Dicționar Român
ciopli — CIOPLÍ, cioplesc, vb. IV. 1. tranz. A desprinde, prin lovituri aplicate cu un instrument ascuţit, aşchii dintr o bucată de lemn, de piatră etc., pentru a da materialului o formă oarecare; a ciocârti. ♦ spec. A sculpta. 2. tranz. fig. A aduce… … Dicționar Român
bucăţi — BUCĂŢÍ, bucăţesc, vb. IV. tranz. (pop.) A îmbucătăţi. – Din bucată. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98 BUCĂŢÍ vb. v. îmbucătăţi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime bucăţí vb … Dicționar Român
cebălui — CEBĂLUÍ vb. v. ameţi, buimăci, năuci, zăpăci. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime cebăluí, cebăluiésc, vb. IV (pop.) 1. a ameţi, a zăpăci. 2. a strica ceva, a diforma, a poci; a rupe, a ciocârti, a măcelări, a căsăpi. 3. a şi bate joc … Dicționar Român
cocârlă — COCẤRLĂ, cocârle, s.f. Mică ciupercă comestibilă, cu pălăria galbenă roşcată, cu gust şi cu miros de usturoi (Marasmius scorodonius). – et. nec. Trimis de hai, 11.06.2004. Sursa: DEX 98 COCÂRLĂ s. I. (bot.; Marasmius scorodonius) (reg.)… … Dicționar Român
crâmpoţi — CRÂMPOŢÍ, crâmpoţésc, vb. IV. tranz. (reg.) A tăia, a rupe, a sfâşia în bucăţi inegale; a ciopârţi. ♦ A mânca fără rânduială, de ici de colo, câte puţin. – Din crâmpot (puţin folosit, bucată , et. nec). Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa:… … Dicționar Român
dumica — DUMICÁ, dumíc, vb. I. tranz. (pop.) 1. A sfărâma, a rupe, a tăia în bucăţele, a fărâmiţa un aliment; (în special) a mesteca în gură un aliment. 2. A tăia pe cineva în bucăţi; a ciopârţi; p. ext. a distruge, a nimici. [prez. ind. acc. şi: dúmic].… … Dicționar Român
sfârteca — SFÂRTECÁ vb. I v. sfârtica. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SFÂRTECÁ vb. 1. a ciopârţi, a sfâşia, (pop. şi fam.) a căsăpi, (pop.) a dumica, (reg.) a crâmpoţi, a măcelări, (Mold., Bucov. şi Ban.) a ciocârti, (prin Mold.) a cârnosi,… … Dicționar Român
sfâşia — SFÂŞIÁ, sfấşii, vb. I. tranz. 1. A rupe cu mâna în bucăţi, în fâşii, a sfârtica o pânză, o hârtie etc. fără a folosi instrumente tăioase. ♦ fig. A chinui, a îndurera pe cineva. ♢ expr. A sfâşia (sau, refl., a i se sfâşia) cuiva inima = a produce… … Dicționar Român
