sfâşia — SFÂŞIÁ, sfấşii, vb. I. tranz. 1. A rupe cu mâna în bucăţi, în fâşii, a sfârtica o pânză, o hârtie etc. fără a folosi instrumente tăioase. ♦ fig. A chinui, a îndurera pe cineva. ♢ expr. A sfâşia (sau, refl., a i se sfâşia) cuiva inima = a produce… … Dicționar Român
cârnosi — CÂRNOSÍ1, cârnosesc, vb. IV. tranz. A sfâşia pe cineva sau o bucată de carne. – et. nec. cf. c ă r n o s. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 CÂRNOSÍ2 vb. IV. v. cărnosi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
hăcui — HĂCUÍ, hăcuiesc, vb. IV. tranz. (reg.) A tăia în bucăţi (mici); a toca mărunt; a sfârteca, a ciopârţi. – Din germ. hacken. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HĂCUÍ vb. v. ciopârţi, mărunţi, sfârteca, sfâşia, toca. Trimis de siveco, 13.09 … Dicționar Român
murseca — MURSECÁ, múrsec, vb. I. tranz. 1. (pop.) A muşca rupând, sfâşiind. 2. (reg.) A strivi, a zdrobi oasele sau carnea unei fiinţe (vii); a învineţi. ♦ fig. A bate pe cineva. [var.: mursicá vb.I] – lat. morsicare. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007.… … Dicționar Român
măcelări — MĂCELĂRÍ, măcelăresc, vb. IV. tranz. 1. A ucide cu sălbăticie şi în masă; a masacra, a extermina. ♢ refl. recipr. Luptătorii se măcelăreau. 2. (Rar) A tăia animale pentru consum. ♦ (înv. şi reg.) A tăia în bucăţi; a sfârteca, a ciopârţi. – Din… … Dicționar Român
spârcui — SPÂRCUÍ, spârcuiesc, vb. IV. tranz. (înv. şi reg.) A rupe în bucăţi; a sfâşia, a sfârtica, a ciopârţi. ♦ A distruge, a nimici; a pune pe fugă, a risipi, a împrăştia. ♦ refl. A evacua fecalele în mici cantităţi (şi des). [prez. ind. şi: spấrcui] – … Dicționar Român
ciocârti — CIOCÂRTÍ, ciocârtesc, vb. IV. tranz. (reg.) 1. A ciopârţi (1). 2. A ciopli (1). – cf. c i o p â r ţ i. Trimis de hai, 16.05.2004. Sursa: DEX 98 CIOCÂRTÍ vb. v. ciopârţi, ciopli, sfârteca, sfâşia, struji. Trimis de siveco, 13.09.20 … Dicționar Român
ciopârţi — CIOPÂRŢÍ, ciopârţesc, vb. IV. tranz. 1. A tăia în bucăţi (şi la întâmplare) o fiinţă sau o parte a trupului ei; a ciocârti. 2. A tăia un obiect în mod neregulat sau la întâmplare; a ciopli rău, neîndemânatic. [var.: (înv. şi pop.) ciopârtí vb.… … Dicționar Român
crâmpoţi — CRÂMPOŢÍ, crâmpoţésc, vb. IV. tranz. (reg.) A tăia, a rupe, a sfâşia în bucăţi inegale; a ciopârţi. ♦ A mânca fără rânduială, de ici de colo, câte puţin. – Din crâmpot (puţin folosit, bucată , et. nec). Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa:… … Dicționar Român
cârti — CÂRTÍ, cârtesc, vb. IV. intranz. (pop.) A şi exprima (mereu) nemulţumirea prin murmure sau critici (făcute de obicei în absenţa celui în cauză); a se plânge, a protesta (mereu). – et. nec. Trimis de valeriu, 03.02.2008. Sursa: DEX 98 CÂRTÍ vb.… … Dicționar Român
