sfâşia

SFÂŞIÁ, sfấşii, vb. I. tranz. 1. A rupe cu mâna în bucăţi, în fâşii, a sfârtica o pânză, o hârtie etc. fără a folosi instrumente tăioase. ♦ fig. A chinui, a îndurera pe cineva. ♢ expr. A sfâşia (sau, refl., a i se sfâşia) cuiva inima = a produce (sau a simţi) o mare durere. ♦ (Despre animale) A muşca, a sfârtica, a rupe pe cineva sau ceva cu colţii, cu ghearele. 2. A ataca pe cineva cu îndârjire, cu răutate; a defăima, a bârfi. [pr.: -şi-a] – lat. *exfasciare.

Trimis de dante, 21.07.2004. Sursa: DEX '98



SFÂŞIÁ vb. 1. a ciopârţi, a sfârteca, (pop. şi fam.) a căsăpi, (pop.) a dumica, (reg.) a crâmpoţi, a măcelări, (Mold., Bucov. şi Ban.) a ciocârti, (prin Mold.) a cârnosi, (prin Ban.) a cârti, (Mold. şi Bucov.) a hăcui. (A sfâşia un animal, la tăiere.) 2. (înv.) a (se) smăcina. (Îi sfâşia carnea de pe el.) 3. a sfârteca, (înv. şi reg.) a murseca. (L-au sfâşia lupii.) 4. a sfârteca, (înv. şi reg.) a spârcui. (L-au sfâşia cu săbiile.) 5. a (se) ferfeniţi, a (se) hărtăni, a (se) rupe, a (se) zdrenţui, (fam.) a (se) vărzui. (Nu mai sfâşia caietul!) 6. a (se) găuri, a (se) rupe, a (se) uza, a (se) zdrenţui, (pop. şi fam.) a (se) flenduri. (Haina i s-a sfâşia de tot.) 7. a rupe, a spinteca, (înv.) a sparge. (Îşi sfâşia hainele şi-şi smulgea părul.) 8. a (se) zdrenţui, (reg.) a (se) petici, (prin Olt. şi Munt.) a (se) şofili. (Cearşaful s-a sfâşia.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



sfâşiá vb. (sil. -şi-a), ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. sfâşii, 3 sg. şi pl. sfâşie (sil. -şi-e), 1 pl. sfâşiém; ger. sfâşiínd (sil. -şi-ind)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A SFÂŞIÁ sfâşii tranz. 1) A rupe în bucăţi (cu mâinile, cu dinţii, cu colţii, cu ghearele etc.); a sfârtica. 2) fig. A supune unor suferinţe morale; a mâhni adânc; a îndurera. ♢ sfâşia cuiva inima a pricinui cuiva o durere sufletească. 3) rar A ataca vehement cu vorba; a defăima. [Sil. -şi-a] /<lat. exfasciare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX