- murseca
- MURSECÁ, múrsec, vb. I. tranz. 1. (pop.) A muşca rupând, sfâşiind. 2. (reg.) A strivi, a zdrobi oasele sau carnea unei fiinţe (vii); a învineţi. ♦ fig. A bate pe cineva. [var.: mursicá vb.I] – lat. morsicare.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MURSECÁ vb. v. atinge, bate, clefăi, învineţi, lovi, molfăi, plescăi, sfârteca, sfâşia.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemursecá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. mursécăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA MURSECÁ múrsec tranz. pop. 1) A rupe în bucăţi cu dinţii; a sfârteca; a sfâşia. 2) A mânca cu lăcomie, înghiţind pe nemestecate; a devora; a înfuleca. 3) A bate crunt; a snopi în bătaie. /<lat. morsicareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmursecá (múrsec, mursecát), vb. – A muşca (se zice numai despre animale). Mr. mursicare. lat. morsicāre, din morsum (Puşcariu 1135; Candrea-Dens., 1179; Tiktin), cf. it. morsicare, sp. amusgar, gal. amosgar. – Der. mursecătură, s.f. (muşcătură); mîrsecăciune, s.f. (înv., stimul, tentaţie), pe care Tiktin încerca s-o explice prin sl.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.