- plescăi
- PLESCĂÍ, pléscăi, vb. IV. intranz. 1. A mânca cu zgomot; a scoate un sunet caracteristic, desprinzând brusc buzele una de alta sau limba de cerul-gurii (în semm de plăcere); a pleoscăi. 2. A scoate un sunet caracteristic prin pocnirea sau plesnirea unui corp (elastic) de altul sau prin lovirea de ceva tare; a pleoscăi. 3. (Despre lichide, substanţe vâscoase etc.) A se lovi sau a fi lovit de sau cu un corp tare, producând un zgomot caracteristic; a pleoscăi. – Pleasc + suf. -ăi.Trimis de oprocopiuc, 19.07.2008. Sursa: DEX '98PLESCĂÍ vb. 1. a clefăi, a molfăi, (rar) a clefeti, (reg.) a ciofăi, a murseca, a plescăni. (plescăi când mănâncă.) 2. a pleoscăi, (reg.) a plioscăni. (plescăi cu limba.) 3. a pleoscăi, (reg.) a cipcii. (Apele plescăi lovindu-se de maluri.) 4. a pleoscăi, (reg.) a plescăni. (Noroiul plescăi sub bocanci.) 5. a pleoscăi. (A plescăi cu papucii, în mers.)Trimis de siveco, 19.07.2008. Sursa: Sinonimeplescăí vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. pléscăi, 3 sg. şi pl. pléscăie, imperf. 3 sg. plescăiáTrimis de siveco, 19.07.2008. Sursa: Dicţionar ortograficA PLESCĂÍ pléscăi intranz. 1) A scoate un sunet caracteristic, desprinzând brusc buzele una de alta sau limba de cerul gurii (în semn de plăcere sau de uimire); a plesni din buze. 2) A mânca lacom, făcând zgomot cu limba şi cu buzele; a clefăi. 3) (despre corpuri) A produce un zgomot caracteristic prin lovire de suprafaţa unui lichid; a face "pleosc". Vâslele plescăie. 4) (despre lichide) A se lovi cu zgomot de ceva tare. Valurile plescăie. /pleasc + suf. plescăiăiTrimis de siveco, 19.07.2008. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.