plescăi

plescăi
PLESCĂÍ, pléscăi, vb. IV. intranz. 1. A mânca cu zgomot; a scoate un sunet caracteristic, desprinzând brusc buzele una de alta sau limba de cerul-gurii (în semm de plăcere); a pleoscăi. 2. A scoate un sunet caracteristic prin pocnirea sau plesnirea unui corp (elastic) de altul sau prin lovirea de ceva tare; a pleoscăi. 3. (Despre lichide, substanţe vâscoase etc.) A se lovi sau a fi lovit de sau cu un corp tare, producând un zgomot caracteristic; a pleoscăi. – Pleasc + suf. -ăi.
Trimis de oprocopiuc, 19.07.2008. Sursa: DEX '98

PLESCĂÍ vb. 1. a clefăi, a molfăi, (rar) a clefeti, (reg.) a ciofăi, a murseca, a plescăni. (plescăi când mănâncă.) 2. a pleoscăi, (reg.) a plioscăni. (plescăi cu limba.) 3. a pleoscăi, (reg.) a cipcii. (Apele plescăi lovindu-se de maluri.) 4. a pleoscăi, (reg.) a plescăni. (Noroiul plescăi sub bocanci.) 5. a pleoscăi. (A plescăi cu papucii, în mers.)
Trimis de siveco, 19.07.2008. Sursa: Sinonime

plescăí vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. pléscăi, 3 sg. şi pl. pléscăie, imperf. 3 sg. plescăiá
Trimis de siveco, 19.07.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

A PLESCĂÍ pléscăi intranz. 1) A scoate un sunet caracteristic, desprinzând brusc buzele una de alta sau limba de cerul gurii (în semn de plăcere sau de uimire); a plesni din buze. 2) A mânca lacom, făcând zgomot cu limba şi cu buzele; a clefăi. 3) (despre corpuri) A produce un zgomot caracteristic prin lovire de suprafaţa unui lichid; a face "pleosc". Vâslele plescăie. 4) (despre lichide) A se lovi cu zgomot de ceva tare. Valurile plescăie. /pleasc + suf. plescăiăi
Trimis de siveco, 19.07.2008. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • pleoscăi — PLEOSCĂÍ, pleóscăi, vb. IV. intranz. A plescăi. [var.: (reg.) pleoşcăí vb. IV.] – Pleosc + suf. ăi. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98  PLEOSCĂÍ vb. 1. a plescăi, (reg …   Dicționar Român

  • clefăi — CLEFĂÍ, cléfăi, vb. IV. 1. A mânca urât şi cu zgomot; a plescăi, a clefeti. 2. intranz. A deschide şi a închide gura plescăind. ♦ fig. A vorbi repede, nedesluşit, articulând prost cuvintele. 3. intranz. A produce un zgomot caracteristic umblând… …   Dicționar Român

  • lap — interj. – Exprimă zgomotul produs de a lipăi sau zgomotul produs de două corpuri care se lipesc, cum ar fi solul şi piciorul gol sau mîna pălmuind o faţă. – var. leap, leop, lip, liop. Creaţie expresivă, cf. hap, fr. lapper. – Der. lăpăi, vb. (a… …   Dicționar Român

  • plescăit — PLESCĂÍT, plescăituri, s.n. 1. Zgomot făcut de cineva cu gura când mănâncă repede şi lacom; sunet produs prin desprinderea bruscă a limbii de cerul gurii sau a buzelor una de alta, prin care se exprimă mirarea, plăcerea, admiraţia. 2. Zgomot… …   Dicționar Român

  • plescăire — PLESCĂÍRE, plescăiri, s.f. Acţiunea de a plescăi şi rezultatul ei; plescăit. – v. plescăi. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  plescăíre s. f., g. d. art. plescăírii; pl. plescăíri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… …   Dicționar Român

  • plescăni — PLESCĂNÍ vb. v. clefăi, molfăi, pleoscăi, plescăi. Trimis de siveco, 15.10.2008. Sursa: Sinonime  plescăní, pléscăn şi plescănésc, vb. IV (reg.) 1. a pocni. 2. a plescăi, a clefăi. 3. (despre lichide, substanţe vâscoase) a se lovi sau a lovi un… …   Dicționar Român

  • plioscăni — PLIOSCĂNÍ vb. v. pleoscăi, plescăi. Trimis de siveco, 15.10.2008. Sursa: Sinonime  plioscăní, plióscăn şi plioscănésc, vb. IV (reg.) 1. a plescăi. 2. a pocni. Trimis de blaurb, 15.10.2008. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • bleau — BLEAU1 subst. (reg.; în expr.) A nu zice nici bleau = a tăcea din gură, a nu (mai) scoate o vorbă. Et.nec. Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX 98  BLEAU2, bleauri, s.n. (reg.) Tablă de fier care îmbracă osia carului. [var.: bleah, bleav… …   Dicționar Român

  • ciofăi — CIOFĂÍ vb. v. clefăi, molfăi, plescăi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  ciofăí ( ăésc, ít), vb. – A face zgomot mîncînd. – var. ciofoi, ciofăni, cioflăi, ciofoti. Formaţie expresivă, ca clefăi. – Der. ciofăială, s.f. (zgomot produs …   Dicționar Român

  • cipcii — CIPCIÍ vb. v. pleoscăi, plescăi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  cipcií vb., ind. prez. 3 sg. cipciéşte (sil. ci eş ), imperf. 3 sg. cipciá; …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”