plescăire

plescăire
PLESCĂÍRE, plescăiri, s.f. Acţiunea de a plescăi şi rezultatul ei; plescăit. – v. plescăi.
Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

plescăíre s. f., g.-d. art. plescăírii; pl. plescăíri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • plescăit — PLESCĂÍT, plescăituri, s.n. 1. Zgomot făcut de cineva cu gura când mănâncă repede şi lacom; sunet produs prin desprinderea bruscă a limbii de cerul gurii sau a buzelor una de alta, prin care se exprimă mirarea, plăcerea, admiraţia. 2. Zgomot… …   Dicționar Român

  • ştiolfăială — ştiolfăiálă, ştiolfăiéli, s.f. (reg.) 1. plescăire prin apă sau prin noroi; apărie, noroi. 2. molfăială. Trimis de blaurb, 22.02.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • ştiolfăit — ştiolfăít1, ştiolfăíturi, s.n. (reg.) 1. plescăire prin apă sau prin noroi. 2. molfăială. Trimis de blaurb, 22.02.2007. Sursa: DAR  ştiolfăít2, ă, adj. (reg.) 1. ud; murdar de noroi. 2. care abia molfăie mâncarea în gingii. 3. care vorbeşte… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”