ştiolfăit

ştiolfăít¹, ştiolfăíturi, s.n. (reg.) 1. plescăire prin apă sau prin noroi. 2. molfăială.

Trimis de blaurb, 22.02.2007. Sursa: DAR



ştiolfăít², -ă, adj. (reg.) 1. ud; murdar de noroi. 2. care abia molfăie mâncarea în gingii. 3. care vorbeşte anevoie, nedesluşit. 4. ştirb; bătrân.

Trimis de blaurb, 22.02.2007. Sursa: DAR