clefăit — CLEFĂÍT, clefăituri, s.n. Faptul de a clefăi; zgomot produs de cel care clefăie. – v. clefăi. Trimis de ibogdank, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CLEFĂÍT s. v. plescăit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime CLEFĂÍT clefăituri n. 1) v … Dicționar Român
molfăi — MOLFĂÍ, mólfăi, vb. IV. tranz. 1. A mesteca un aliment în gură cu greutate (din cauza lipsei dinţilor); a clefăi, a morfoli; p. ext. a mânca încet, fără poftă. ♦ A roade în dinţi sau a învârti prin gură un lucru necomestibil. 2. fig. A rosti… … Dicționar Român
ciofăi — CIOFĂÍ vb. v. clefăi, molfăi, plescăi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ciofăí ( ăésc, ít), vb. – A face zgomot mîncînd. – var. ciofoi, ciofăni, cioflăi, ciofoti. Formaţie expresivă, ca clefăi. – Der. ciofăială, s.f. (zgomot produs … Dicționar Român
clefeti — CLEFETÍ, clefetesc, vb. IV. intranz. (Rar) A clefăi. – cf. c l e f ă i. Trimis de ibogdank, 06.12.2003. Sursa: DEX 98 CLEFETÍ vb. v. clefăi, molfăi, plescăi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime clefetí vb … Dicționar Român
plescăi — PLESCĂÍ, pléscăi, vb. IV. intranz. 1. A mânca cu zgomot; a scoate un sunet caracteristic, desprinzând brusc buzele una de alta sau limba de cerul gurii (în semm de plăcere); a pleoscăi. 2. A scoate un sunet caracteristic prin pocnirea sau… … Dicționar Român
plescăni — PLESCĂNÍ vb. v. clefăi, molfăi, pleoscăi, plescăi. Trimis de siveco, 15.10.2008. Sursa: Sinonime plescăní, pléscăn şi plescănésc, vb. IV (reg.) 1. a pocni. 2. a plescăi, a clefăi. 3. (despre lichide, substanţe vâscoase) a se lovi sau a lovi un… … Dicționar Român
bleot — BLEOT, BLEOÁTĂ, bleoţi, bleoate, adj. (reg.; adesea substantivat) Prost, nătâng. – Din germ. blöd. Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX 98 BLEOT adj., s. v. bleg, nătăfleţ, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid,… … Dicționar Român
fleaşc — interj. Cuvânt care redă sunetul produs la lovirea unui corp moale (şi elastic). [var.: fleóşc interj.] – Onomatopee. Trimis de LauraGellner, 13.05.2004. Sursa: DEX 98 fleaşc / fleoşc interj. Trimis de siveco, 10.09.2005. Sursa: Dicţionar… … Dicționar Român
glo — Rădăcină expresivă, ce pare a indica ideea de a bălmăji sau a clefăi , ca şi ideea de obiect rotund . – var. glog , golo(g) . Creaţie spontană, pînă la un punct paralelă cu cele identice bulb , cloc (› colc ), fîlf , etc. Prin intermediul… … Dicționar Român
morfoli — MORFOLÍ, morfolesc, vb. IV. tranz. 1. A mesteca un aliment cu gingiile, în lipsa dinţilor; a molfăi; p. ext. a mânca încet, cu greutate, fără poftă, a mesteca alene; a morfologi. ♢ expr. A morfoli vorbele = a vorbi nedesluşit, a îngăima, a… … Dicționar Român