- fleaşc
- FLEAŞC interj. Cuvânt care redă sunetul produs la lovirea unui corp moale (şi elastic). [var.: fleóşc interj.] – Onomatopee.Trimis de LauraGellner, 13.05.2004. Sursa: DEX '98fleaşc / fleoşc interj.Trimis de siveco, 10.09.2005. Sursa: Dicţionar ortograficFLEAŞC interj. (se foloseşte pentru a reda sunetul produs de lovirea cu un corp moale). /Onomat.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXfleáşc interj. – Exprimă zgomotul produs de lovirea unui corp cu un obiect moale sau fără consistenţă. Creaţie expresivă, cf. fleci, pleosc. – Der. fleaşcă, s.f. (palmă, lovitură; obiect, moale, cu consistenţa unui terci; prost, tont); fleşcăi (var. fleoşcăi, fleoşni), vb. (a clefăi prin noroi; a se înmuia; a deveni moale, a fi prea copt, a se strica); fleşcăială, s.f. (rar, palmă; noroi, glod, mocirlă); fleşcăraie, s.f. (noroi); fleştenic (var. fleştenog), s.n. (cîrpă), cf. Iordan, BF, II, 176; fleşteri, vb. (Trans., a se veşteji); fleştură, s.f. (femeie de moravuri uşoare); foloştină, s.f. (tescovină; fulg de zăpadă; puf); feleştioc (var. folostioc, feleşteu), s.n. (cîrpă folosită la ungerea roţilor carului), cf. Drăganu, Dacor., I, 319 şi Iordan, BF, II, 173; feşteli, vb. ( a murdări, a mînji), din cuvîntul precedent prin intermediul unui metateze; feşteleală, s.f. (murdărie); beşteli, vb. (a murdări; a chinui, a călca în picioare, a maltrata); beşteleală, s.f. (murdărie; maltratare). Feşteli este evident creaţie expresivă, după cum o arată înrudirea lui din punct de vedere semantic şi fonetic cu feleştioc, terminaţia -li şi prezenţa var. beşteli. Asemănarea cu mag. festeni "a vopsi" (Cihac, II, 499; DAR; Drăganu, Dacor, I, 319; Bogrea, Dacor., IV, 853; Puşcariu, Dacor., XII, 467, care propune un mag. *festelni), pare întîmplătoare; cf. şi ferfeli, terfeli. După Drăganu, Dacor., II, 263, beşteli ar fi un der. de la un mag. *bestyál-, de la bestya "animal"; şi după Graur 129, din ţig. beštele "aşezaţi-vă".Trimis de blaurb, 23.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
