fleci — s.f. pl. (În expr.) A (se) face fleci = a (se) turti, a (se) zdrobi, a (se) fleşcăi, (reg.) a (se) fleci. – Probabil din *fleacă, cf. fleică. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: Neoficial FLECÍ, flecesc, v. IV tranz. şi … Dicționar Român
cofleşi — COFLEŞÍ, pers. 3 cofleşeşte, vb. IV. refl. (pop. : despre fructe) A se muia, a se fleşcăi. – lat. *conflexire a încovoia . Trimis de IoanSoleriu, 28.06.2004. Sursa: DEX 98 COFLEŞÍ vb. v. fleşcăi, muia, terciui … Dicționar Român
fleşcăit — FLEŞCĂÍT1 s.n. Faptul de a (se) fleşcăi. – v. fleşcăi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FLEŞCĂÍT2, Ă, fleşcăiţi, te, adj. Moale, fără consistenţă; fig. (despre oameni) moleşit. – v. fleşcăi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007.… … Dicționar Român
bleg — BLEG, BLEÁGĂ, blegi, ge, adj. 1. (Despre animale) Cu urechi care atârnă în jos; clăpăug; (despre urechile animalelor) care atârnă în jos; (despre oameni) cu urechile îndepărtate de cap; (despre urechile oamenilor) îndepărtate de cap (şi atârnând… … Dicționar Român
chifligi — chifligí, chifligésc, vb. IV (reg., înv.) a terciui. Trimis de blaurb, 05.04.2006. Sursa: DAR chifligí ( gésc, ít), vb. – 1. Despre fructe, a (se) înmuia. – 2. A (se) fleşcăi. Creaţie expresivă (cf. Graur, BL, IV, 98). Circulă mai ales în Mold … Dicționar Român
cofoi — cofoí, pers. 3 sg. cofoiéşte, vb. IV refl. (reg.; despre fructe) a se muia, a se fleşcăi, a se cofleşi. Trimis de blaurb, 19.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
coleşi — COLEŞÍ vb. v. fleşcăi, muia, terciui. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
fleaşc — interj. Cuvânt care redă sunetul produs la lovirea unui corp moale (şi elastic). [var.: fleóşc interj.] – Onomatopee. Trimis de LauraGellner, 13.05.2004. Sursa: DEX 98 fleaşc / fleoşc interj. Trimis de siveco, 10.09.2005. Sursa: Dicţionar… … Dicționar Român
flecui — FLECUÍ1, flecuiesc, vb. IV. refl. (reg.) A se muia, a se fleşcăi, a se sfărâma; a se moleşi. – et. nec. Trimis de LauraGellner, 13.05.2004. Sursa: DEX 98 FLECUÍ2, flecuiesc, vb. IV. tranz. A pune flecuri la încălţăminte. – Flec + suf. ui … Dicționar Român
fleşcăială — FLEŞCĂIÁLĂ, fleşcăieli, s.f. Fleaşcă. [pr.: că ia ] – Fleşcăi + suf. eală. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FLEŞCĂIÁLĂ s. 1. v. fleşcăraie. 2. v. lapoviţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român