chifligi

chifligí, chifligésc, vb. IV (reg., înv.) a terciui.

Trimis de blaurb, 05.04.2006. Sursa: DAR



chifligí (-gésc, -ít), vb. – 1. Despre fructe, a (se) înmuia. – 2. A (se) fleşcăi. Creaţie expresivă (cf. Graur, BL, IV, 98). Circulă mai ales în Mold., cu multe var.: chiflosi, chilfosi, chirfosi. Pentru acest ultim cuvînt, pe care DAR îl explică greşit prin "a murdări", cf. Iordan, BF, II, 172 şi Graur, BL, IV, 185 (Bogrea, Dacor., III, 729, propune explicaţia prin sb. krvosalija "muncă grea"). – Der. chirfoseală (var. chilfoseală), s.f. (încurcătură, hărmălaie).

Trimis de blaurb, 10.03.2007. Sursa: DER