flecui

flecui: FLECUÍ¹, flecuiesc, vb. IV. refl. (reg.) A se muia, a se fleşcăi, a se sfărâma; a se moleşi. – et. nec.

Trimis de LauraGellner, 13.05.2004. Sursa: DEX '98

FLECUÍ², flecuiesc, vb. IV. tranz. A pune flecuri la încălţăminte. – Flec + suf. -ui.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

flecuí (a se muia, a pune flecuri) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. flecuiésc, imperf. 3 sg. flecuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. flecuiáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Игры ⚽ Нужна курсовая?

fleci — s.f. pl. (În expr.) A (se) face fleci = a (se) turti, a (se) zdrobi, a (se) fleşcăi, (reg.) a (se) fleci. – Probabil din *fleacă, cf. fleică. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: Neoficial FLECÍ, flecesc, v. IV tranz. şi … Dicționar Român
îmbăta — ÎMBĂTÁ, îmbắt, vb. I. 1. refl. şi tranz. (fact.) A ajunge sau a face pe cineva să ajungă în starea de beţie, a (se) ameţi cu băutură; a (se) chercheli, a (se) aghesmui. ♢ expr. A (se) îmbăta lulea (sau tun, turtă, criţă) = a (se) îmbăta foarte… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias