Dicționar Român. 2013.
plescăi — PLESCĂÍ, pléscăi, vb. IV. intranz. 1. A mânca cu zgomot; a scoate un sunet caracteristic, desprinzând brusc buzele una de alta sau limba de cerul gurii (în semm de plăcere); a pleoscăi. 2. A scoate un sunet caracteristic prin pocnirea sau… … Dicționar Român
pleosc — interj. Cuvânt care redă zgomotul produs de căderea unui corp moale (în apă) sau de lovirea unui corp (moale sau elastic) de un altul. – Onomatopee. cf. sl. p l e s k ŭ . Trimis de oprocopiuc, 23.03.2004. Sursa: DEX 98 PLEOSC interj. şart!… … Dicționar Român
pleoscăi — PLEOSCĂÍ, pleóscăi, vb. IV. intranz. A plescăi. [var.: (reg.) pleoşcăí vb. IV.] – Pleosc + suf. ăi. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98 PLEOSCĂÍ vb. 1. a plescăi, (reg … Dicționar Român
pleşcan — pleşcán1, pleşcáni, s.m. (reg.) jefuitor. Trimis de blaurb, 30.09.2006. Sursa: DAR pleşcán2, ă, adj. (reg.) (vită) cu fruntea lată şi cu coarne scurte, plecate spre spate. Trimis de blaurb, 02.10.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
