- clefăială
- CLEFĂIÁLĂ s. v. plescăit.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime
Dicționar Român. 2013.
clefăială
Look at other dictionaries:
molfăi — MOLFĂÍ, mólfăi, vb. IV. tranz. 1. A mesteca un aliment în gură cu greutate (din cauza lipsei dinţilor); a clefăi, a morfoli; p. ext. a mânca încet, fără poftă. ♦ A roade în dinţi sau a învârti prin gură un lucru necomestibil. 2. fig. A rosti… … Dicționar Român
morfolire — morfolíre, morfolíri, s.f. (pop.) mestecare înceată şi cu zgomot; molfăială, clefăială, molfăit, molfăire. Trimis de blaurb, 12.07.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
plescăit — PLESCĂÍT, plescăituri, s.n. 1. Zgomot făcut de cineva cu gura când mănâncă repede şi lacom; sunet produs prin desprinderea bruscă a limbii de cerul gurii sau a buzelor una de alta, prin care se exprimă mirarea, plăcerea, admiraţia. 2. Zgomot… … Dicționar Român
polfăială — polfăiálă, polfăiéli, s.f. (reg.) 1. clefăială. 2. molfăială, morfoleală. 3. vorbire înceată şi nedesluşită. Trimis de blaurb, 09.10.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
